„Din iulie, avem o creştere destul de consistentă. Ar urma o traducere a mişcărilor deja întâmplate pe pieţele internaţionale de 1-1,5% creştere, plus o eventuală scumpire suplimentară de 2-2,5% şi asta fără evoluţia accizei”, observa şi avertiza, la începutul lui august, Claudiu Cazacu, specialist în piețe bursiere. Cu alte cuvinte, devenise deja evident că majorarea preţurilor la carburanţi nu mai era o chestiune de „dacă”, ci de „cât” şi „până când”, cu ce frecvenţă”, etc.
Nu era însă unica voce care argumenta în sensul respectiv, dar la Palatul Victoria planurile privind comunicarea publică pe subiectul acesta, altfel delicat pentru imaginea coaliţiei de guvernare, dar esenţial pentru puşculiţa bugetară, erau cu totul altele.
Ca atare, exact în aceeaşi perioadă, premierul Mihai Tudose susţinea contrariul, dând asigurări că preţurile nu vor urca, ba mai mult, sugerând din colţul gurii şi faptul că jucătorii de pe piaţa carburanţilor nici măcar nu vor îndrăzni să viseze la majorări. "Nu-i va influenţa negativ (pe români - n. red.). Pot să-i asigur". Plus: „Ia să vedem, dacă o punem la loc (acciza - n.r.) cresc? Eu cred că nu vor creşte. Totuşi perioada aia de romantism când făceau ce voiau pe aici s-a cam închis”, afirma şeful Guvernului.
Cumva, Tudose închidea delicatul subiect cu misteriosul „ia să vedem”, care poate ascunde aşi în mânecă (dar piaţa e un actor mult mai complex decât îşi imaginează din când în când vremelnicii demnitari) sau pur şi simplu lipsa de argumente coroborată cu tentativa de a părea că joacă dur şi convingător în faţa publicului larg.
Mai departe... Spre sfârşitul lunii, cu doar câteva zile înaintea şedinţei de Guvern în care a fost adoptată supraaciza la carburanţi, Mihai Tudose continua să alimenteze cascada amăgirilor.
Dar cu o argumentaţie în care introducea noi piruete: „Supraacciza la carburanţi va fi o decizie implementată în toamna aceasta, dar încă se negociază cu producătorii. Atunci când ea a fost scoasă, odată cu celebra taxă de stâlp, la pompă nu s-a văzut nicio îmbunătăţire, iar atunci a fost scoasă pentru a uşura povara fiscală pe cetăţeni. Dacă tot nu s-a uşurat, să o punem la loc, măcar din banii ăia poate mai facem un spital, că nu am scos-o ca să se îmbogăţească distribuitorii”.
Acuma, dincolo de pasiunea lui Tudose pentru istorie atunci când gându' spre viitor îl poartă, trebuie subliniat un detaliu de Radio Erevan: a fost fix invers - preţurile la pompă au scăzut, lucru de altfel anticipat, înainte de 1 ianuarie, de analişti şi analize. Detalii AICI şi AICI.
În fine, haideţi să vedem evoluţia din ultimele 72 de ore.
Marţi, premierul s-a văzut nevoit să vorbească din nou public despre preţuri şi supraaciză. De ce? Pentru că timpul n-a mai avut răbdare cu „Ia să vedem-urile” sale şi s-a trezit că tot apar scumpiri. Încă nu intrase în vigoare supracciza, dar era în poziţia de „start”, căci o despărţeau de realitate doar câteva zeci de ore: "E problema lor. (...) Dacă ei continuă (...) vedem și noi de unde și cum putem regla situația. (...) Prețul nu poate doar să scadă, dar, în mod cert, nu este influența accizei, fiindcă acciza nu a intrat în vigoare. (...) O să avem o discuție chiar pe data de 15, 16, săptămâna viitoare, să vedem exact care a fost influența. Dacă barilul a crescut, avem o discuție, dacă au avut alte cheltuieli, este o discuție, dacă a crescut artificial, cred că nu mai avem nicio discuție".
După atâtea apeluri la calm pentru cetăţeni, păcăleli strecurate în declaraţii publice şi ameninţări din vârful buzelor la adresa companiilor, a sosit vremea ca premierul să renunţe la Palatul Victoria şi să-şi mute biroul la pompă, unde să ne achite fiecăruia plinul.