Premierul a acuzat liberalii că ar face jocurile austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer şi ar fi fost sugerată ideea că oameni din anturajul preşedintelui ar fi fost actori.
Toată situaţia s-a umflat și din cauză că preşedintele a retrimis către parlament Codul Silvic. Motivul ar fi o obiecţie a Consiliului Concurenţei - anume că nu se poate limita la 30% exploatarea unui tip de lemn. Se încalcă principii de concurenţă. Dar asta a dat apă la moară pentru presupuse interese.
Ca în orice domeniu, și aici există interese mari, pentru că tăierea lemnului e o industrie de patru miliarde de euro.
Şi acum avem şi un interes de a puncta la capitolul imagine. Toate discuţiile de până acum s-au făcut în zona interzicerii exportului de lemn. Dar fără a face alte precizări. Pentru că nu ştim dacă e vorba doar de interzicerea exportului de buşteni, sau şi de cherestea. Pentru că e o mare diferenţă. Cheresteaua e deja lemn prelucrat şi nu ar intra sub interdicţie. Şi atunci acea interdicţie de export de lemn brut nu înseamnă o mare diferenţă. Nu e mare lucru să ai un gater în pădure.
Iată ce arată datele comunicate astăzi de Asociația Forestierilor din România. În țară sunt tăiate anual 19 milioane de metri cubi de lemn - tăieri legale. 7 milioane sunt pentru încălzire. O mare parte din ţara aceasta, la sate, în special, se încălzeşte cu lemne şi asta e o problemă. Se consumă mult lemn de foc. Mai mult de o treime din ce se taie este arsă în sobe.
Datele asociaţiei arată că industria mobilei preia 1,6 milioane de metri cubi, mai puţin de 10% din ce se taie, iar exportul de lemn brut, buşteni, ar fi de 800.000 de metri cubi. Din aceste date ar reieşi că 10 milioane de metri cubi sunt exporturi de lemn prelucrat. De la cherestea până la furnir.
Şi datele statistice arată miezul problemei. Exportul de lemn brut este de circa 150 de milioane de euro. Cel de cherestea e de aproape 700 de milioane de euro. Şi mai sunt și diverse produse, panouri de lemn, PAL, furnir.
În general, interdicţia exportului nu are cum să stopeze un fenomen, cum ar fi cel al tăierilor ilegale. Pentru că tot timpul se găsesc goluri în legislaţie care pot fi exploatate. Pe vremea lui Ceauşescu era un mit despre cum ar fi reuşit japonezii să ocolească restricţiile din România. Se spune că ar fi importat marmeladă în cutii de lemn care aveau dimensiuni foarte bine precizate, lungimea, lăţimea si grosimea. De fapt, ar fi importat cherestea. Era o glumă, dar arată de fapt cum se pot ocoli legile. Foarte ușor poți să exporți cherestea dacă pui patru bucăţi dispuse într-un patrulater prin fixarea cu câteva cuie. Iese o cutie.
Şi insistăm pe ideea că nu s-a vorbit deloc despre interzicerea exportului de cherestea. Păstrarea pădurilor se face prin control intern, nu la graniţă.
Acum 15 ani, în 2000, când România a avut primul an de revenire după acei ani crunţi de recesiune de la finalul precedentului deceniu, exportul de buşteni a fost unul dintre elementele care au susţinut stabilizarea ţării. Lemnul brut şi fierul vechi. Se închideau ochii şi la defrişări. Atunci a ajutat, însă acum trăim alte vremuri şi vrem să avem păduri. Mai trebuie să avem grijă de ele.