În principiu OPEC îşi bazează deciziile pe o cotaţie ţintă a petrolului pe care o stabileşte periodic. În cazul în care preţul pieţei este mai mare decât preţul ţintă, OPEC nu face nimic. Dar, dacă preţul pieţei scade, ţările membre OPEC îşi reduc producţia şi exporturile de petrol pentru a forţă o scumpire.
Asigurările oficialilor de la Bucureşti pleacă de la prognozele că, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, cotaţiile barilului vor coborî. E un lucru perfect adevărat, însă doar pentru anumite colţuri ale lumii. Şi ultimele evoluţii asta arată.
O comparaţie procentuală a cum s-au mişcat cele mai importante două cotaţii, de la Londra şi New York, arată de fapt tendinţe diferite în ultimele cinci luni.
Cotaţiile europene urcă, iar cele americane coboară. Petrolul se ieftineşte, dar pentru statele unite, acolo unde oferta este acoperită.
În Europa, situaita este diferită. Chiar dacă economia este mult mai şubredă decât în America, țițeiul este mai scump.
Diversele mişcări vor fi analizate la summitul membrilor OPEC ce începe săptămâna viitoare la Viena. Ţările exportatoare de petrol care formează acest cartel aşteaptă să vadă cum va evolua cotaţia barilului în lunile următoare şi abia apoi vor stabili dacă vor interveni sau nu în piaţă.
În acest moment, preţul-ţintă al OPEC, sau mai bine zis preţul pe care cartelul îl consideră corect, este de 100 de dolari pe baril.
În piaţă, petrolul exportat de ţările OPEC, majoritatea din Orientul Mijociu şi America de Sud, costă în medie 107 dolari pe baril. În aceste condiţii sunt şanse mici că ţările OPEC să anunţe la Viena o coborâre a plafonului producţiei de petrol pentru a forţă o majorare a preţurilor.
Asta nu înseamnă că întâlnirea de săptămâna viitoare nu este importantă, pentru că ţările membre vor trebui să stabilească paşii pe care îi vor urmă la anul dacă petrolul se va ieftini aşa cum prognozează mulţi analişti.
O scădere a petrolului la o medie de 85 de dolari pe baril ar aprinde becul roşu în cadrul OPEC. Şi de fapt această este cotaţia la care scumpirile prin taxe din românia ar fi anulate.
Însă factorii de care depind cotaţiile petrolului sunt în continuare foarte variaţi. În emisfera nordică deja a început iarnă şi dacă va fi una friguroasă şansele că petrolul să se ieftinească prea mult vor fi mici.
La ieşirea din iarnă rămâne de văzut cum va evolua producţia industrială a marilor economii ale lumii. Dacă zona euro îşi va reveni, va există o presiune de creştere pe cotaţia barilului de petrol. Pe de altă parte China da semne de frânare economică, ceea ce ar putea duce la o scădere producţiei industiale şi automat la o ieftinire a petrolului.
În acelaşi timp, rămâne de văzut dacă Iranul, care este membru OPEC, va reuşi să vândă din nou petrol în Occident în urmă reducerii treptate a programului nuclear.
Şi, nu în ultimul rând, rămâne de văzut cât de repede va reuşi Libia, un alt stat membru OPEC să reia exporturile de petrol oprite de atacurile militanţilor care vor mai multă putere politică.
Totuşi, nu este exclus că reluarea exporturilor de petrol ale Iranului şi Libiei să provoace o scădere a producţiei în celelalte ţări membre OPEC, astfel încât preţul să se menţină la un nivel cât mai apropiat de ţinta de 100 de dolari pe baril a cartelului.