ANALIZĂ BUSINESS CLUB. Cu mâna întinsă la stat. Asistența socială, năvod electoral util

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

În teorie, luatul de la bogaţi şi datul la săraci, ca Robin Hood, înseamnă echitate socială şi reaşezarea bogaţiei în societate. Realitatea românească arată însă că, deşi s-au cheltuit sume tot mai mari pentru protecţia socială, deci pentru reducerea sărăciei, numărul asistaţilor a crescut şi se împarte puţin către mulţi. Acum sunt aproape 8 milioane de oameni dependenţi de redistribuiri de la buget, adică de veniturile sub formă de pensii, indemnizaţii sau ajutoare pe care le obţin de la stat.

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naționale: „Niciun partid politic nu a susţinut într-un mod transparent şi clar această idee de reducere a dependenţei de redistribuire. Întotdeauna vor fi votaţi acei politicieni care promit să menţină nivelurile de venit ale celor dependenţi de redistribuiri”.

Aşa s-a ajuns ca, în prezent, numărul votanţilor din categoria dependenţilor de stat să fie mai mare decât al celorlalţi alegători. Prin urmare, libertatea economică a individului, însemnând capacitatea de a prospera fără ajutor de stat, este limitată. O redistribuire excesivă poate duce la tirania majorității și la menținerea exceselor.

Cosmin Marinescu, profesor, Academia de Studii Economice: „Bineînţeles că cel de la care iei va munci mai puţin eficient, iar celui căruia îi dai, la nivelul lui se creează un stimulent advers, pentru că el se transformă într-un asistat social, captiv cumva schemei de securitate socială”.

Practic, este încurajată „nemunca”. Asistatul social realizează că decât să câştige 100 de lei la muncă, în soare, mai bine stă la umbra şi primeşte 50 de lei. Autoritațile nu ştiu precis câţi asistaţi social sunt, adică numărul oamenilor dependenţi de ajutoare. Iar fără un control strict, este loc pentru abuzuri şi fraude. Se știu doar câţi bani sunt alocați pentru asistenţa socială: 4,5 miliarde de euro anul acesta, fără a fi luate în calcul pensiile. Acestea sunt aproape 12 miliarde de euro şi, deşi sunt cheltuieli sociale, ele au alt statut pentru că provin din contribuţii anteriorare.

Pentru restul asistenţei sociale, nu există o evidenţă clară a beneficiarilor, pentru că bazele de date ale diferitelor instituţii, începând cu Ministerul Muncii şi terminând cu serverul din primăria comunei X, nu comunică între ele. Pe listele de la Agenţia pentru Asistenţă Socială apar în total aproape 4,5 milioane de beneficiari plătiţi ai principalelor patru tipuri de prestaţii: alocaţia pentru copii, alocaţia pentru susţinerea familiei, indemnizaţia pentru creşterea copilului şi venitul minim garantat. Aceste cifre nu indică însă numărul real de beneficiari de ajutoare, pentru că unele persoane primesc mai multe tipuri de prestaţii sociale. Iar cei care încasează alocaţia pentru copil, care este de fapt un drept, nu pot fi cu toţii consideraţi asistaţi social.

Pe fondul acestui vid de informaţii, politicienii au apărut cu propriile estimări. Preşedintele Traian Băsescu spunea în 2009 că jumătate din populaţia României, adică circa 11 milioane de persoane, era asistată de stat, sub diferite forme. Doi ani mai târziu, în 2011, ministrul de atunci al Muncii, Sebastian Lăzăroiu, declara că în plată ar fi 8,3 milioane de asistaţi social, dintre care 1,8 milioane stau degeaba şi trăiesc din ajutoare.

Remus Ştefureac, analist politic: „E o mitologie care s-a dezvoltat că România alocă prea mulţi bani cu protecţia socială. Nu este adevărat. Dacă facem o comparaţie cu media UE, vom constata că aceste cheltuieli sunt la jumătate faţă de media europeană”.

România a cheltuit cu protecția socială circa 16 la sută din Produsul Intern Brut, din care jumătate s-a dus către pensii, conform datelor din 2011 ale Eurostat. Media în Uniunea Europeană a acelor cheltuieli a fost de 29 la sută, state ca Germania și Franța trecând de 30 la sută. Diferența este că, în aceste țări vestice, banii sunt altfel distribuiţi. Există ajutoare sociale de compensare, pentru cei care au salarii mici. În plus, numărul emigranților, a populației sărace, este mare. În România, sărăcia este pur autohtonă şi întreţinută de stat.