Ferma de familie, răspuns la importurile de lactate
O familie din Dâmboviţa face afaceri cu lapte într-o fermă cu producţie integrată. Viaţa la ţară înseamnă că tatăl se ocupă de cultivarea cerealelor şi creşterea vacilor, iar copiii de procesarea materiei prime. Niciun strop de lapte nu este irosit în condiţiile în care, la nivel naţional, abia un sfert din cantitatea de lapte produsă în exploataţii ajunge în fabrici, apoi pe rafturile magazinelor.
Bem lapte şi iaurt, punem unt pe pâine şi brânză în farfurii, din import. Doar anul trecut, o treime din lactatele importate, în valoare de 314 milioane de euro, au venit de la fermierii din Polonia şi din Ungaria. Laptele adus în cisterne de peste graniţă a câştigat teren în ultimii ani, din cauza preţurilor scăzute de achiziţie.
Şerban Nicuşor, fermier: Dacă în socoteală punem fermele comerciale, vă spun că România nu stă prost la capitolul producţie de lapte, dacă în balanţă punem animalele din gospodăria populaţiei atunci, într-adevăr, avem 6% din vacile Europei şi producem 0,6% din producţia de lapte.
Astfel, la nivelul întregii ţării avem 1,2 milioane de vaci de lapte, dintre care 800.000 sunt în gospodăriile mici. Diferenţa reprezintă fermele de vaci transformate în afacere.
Fermele de familie produc anual aproape 4 milioane de tone de lapte. Iar viitorul este cel al exploataţiilor integrate. Înseamnă că agricultorii cultivă cerealele cu care sunt hrănite animalele, iar laptele procesat ajunge în fabrici, acolo unde se transformă în iaurt şi în lapte ambalat.
Această fermă din Ialomiţa are un efectiv de 2.500 de animale, iar tehnologia a dat viziunea afacerii. Să creşti vaci şi să vinzi apoi doar materia primă nu este îndeajuns, nici pentru el, nici pentru consumatori.
Şerban Nicuşor, fermier: Am văzut multe modele de ferme în Europa şi America şi eu cred că în Băragan, unde avem porumb pentru siloz, unde avem lucernă, terenuri, o perie pentru că animalele s-au învăţat, când simt nevoie, vine alta, vin la scarpinat, animalele să se simtă bine, să producă lapte pentru că din asta trăim, trăieşte societatea. Suntem conștienti că altfel nu putem să existăm nici ca ferma, nici ca procesare.
Tortul se face etapizat.
Şerban Nicuşor: Mașina distribuie, îşi ia toate componentele şi acum distribuie raţia, iar operatorul vede pe monitor tot. Uruială de porumb şi tot aşa până când vede toate cantităţile şi dacă sunt aşa cum sunt făcute de către nutriţioniştii.
Următorul pas a fost o fabrică de lactate, într-o industrie care valorează 1 miliard de euro. Cu fonduri europene şi o investiţie de 5 milioane de euro a fost ridicată fabrica de care se ocupă fiica fermierului şi ginerele. Iar laptele proaspăt este ambalat în sticlă.
Adrian Cocan, comuna Drăgoeşti, judeţul Ialomiţa: Procesăm 5.500 de litri, o comandă. Rreuşim dat sticlei să pasteurizăm laptele la temperatură joasă şi rămân intacte toate componentele laptelui, aminoacizii, vitaminele. Am vrea să şi refolosim sticla, în felul ăsta am putea să o refolosim de 10, 20 de ori.
Produsul are însă şi o durată de valabilitate mai scăzută, de maximum două săptămâni.
Mădălina Cocan, comuna Drăgoeşti, judeţul Ialomiţa: Îl lăsăm consumatorului aşa cum îl dă vaca, noi intervenim cu o procesare extrem de blândă a produsului, grăsimea este variabilă pentru că vaca nu dă lapte standardizat din punct de vedere al grăsimii.
Producţia de iaurt a venit întâi dintr-o nevoie a familiei.
Mădălina Cocan, com. Drăgoeşti, judeţul Ialomiţa: A fost un pariu personal, fiica mea nu mânca deloc iaurt, atunci ţinta să fac un iaurt pe care ea să îl accepte, abia apoi să îl punem pe piaţă.
În primele 6 luni din an a crescut cu 7 la sută cantitatea de lapte colectată de fabricile de procesare din ţară, iar producţia de lapte cu 4,7%.
Iar la unt avem o scădere de 15 procente faţă de primele 6 luni din 2017, echivalentul a 931 de tone. Cât priveşte importurile vorbim despre un plus de 2.500 de tone.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
