Fermă uriaşă, cât Insula Mare a Brăilei, deținută de libanezi

Informația apare în un raport al institutului de cercetare Transnational Institute, cu sediul în Olanda, în care se atrage atenția că până la 40% din terenul agricol din România a ajuns să fie deținut de investitori din alte țări. Dincolo de naționalitatea proprietarilor, consecințele acestor pentru economiile naționale sunt dramatice, atrag atenția autorii raportului.

Raportul ”Acapararea și concentrarea terenurilor”, realizat de TNI, spune că există mai multe caracteristici ale acestui fenomen. Unul dintre acestea este ”apariția unor mari holdinguri agroalimentare formate cu ajutorul capitalului internațional”. Uneori mărimea acestor holdinguri este fără precedent și chiar peste standardele europene. Un exemplu este compania Maria Group ce deține, nu mai puțin de 65.000 de hectare (suprafață comparabilă cu cea a Insulei Mari a Brăilei). ”Cu port propriu și abator exportă cereale și carne, în special în Orientul Mijlociu și estul Africii. În un context în care modelul european este bazat pe ferme mici, de familie, mărimea suprafețelor cumpărate în noile transzacții, ce poate ajunge uneori la mii de hectare de teren, reprezintă o ruptură adâncă față de modelul european”, spune raportul TNI. Pe lângă România, situații îngrijorătoare se mai găsesc în Polonia, Bulgaria sau Ungaria.

Radiografia României

În anii recenți România a fost o destinație atractivă pentru investiții în ferme; numărul tranzacțiilor s-a triplat, cel puțin, între 2005 și 2009. Se estimează că până la 10% din terenul agricol este în mâinile investitorilor din afara UE, iar 20%-30% din acesta este controlat de investitori din UE. Românii mai au deci, cel mult, 60%.

Dacă oricine speră că investițiile străine aduc locuri de muncă, dezvoltare, nu este clar dacă în realitate aceasta se și întâmplă. TNI ridică semne de întrebare. ”Este neclar dacă populația locală a beneficiat de aceste investiții și dacă acestea au contribuit la dezvoltare rurală. Un exemplu este Rabo Farm un fond de investiții în agricultură valorând 315 milioane euro, înființat de banca olandeză Rabo Bank.

Prin trei companii subsidiare și activând prin aranjamente de tipul ”sale and leaseback”, Rabo Bank a cumpărat teren în cel puțin 51 de sate românești în vestul, sudul și estul țării. O investigație a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație a indicat că printre deținătorii drepturilor de leasing ai Rabo Bank se află politicieni puternici, persoane individuale cercetate pentru mită, furt. ”În unele cazuri sătenii nu au fost preocupați de faptul că terenul lor a fost vândut către Rabo Bank de către primar care pur si simplu l-a confiscat și a pretins că are autoritatea de a îl vinde”, spun autorii raportului. Cel puțin 11 cazuri ce au implicat terenuri cumpărate de fond sunt subiect de investigație pentru procurori, sub acuza de fals și fraudă.

Chiar dacă operează prin persoane care au primit leasingul Rabo Bank încasează subvenții profitând de definiția vagă a ”fermierului activ”. ” Profiturile sunt obținute într-un sistem dominat de corupție și sărăcie care accentuează alienarea micilor fermieri pe cea mai sărca graniță a Uniunii Europene, notează TNI.

Un exemplu in ceea ce privește ineficiența investițiilor în crearea locurilor de muncă este Genagricola, divizia agricolă a firmei italiene de asigurări Generali ce controlează 4.500 de hectare în România. În 2013 firma a creat doar 62 de locuri de muncă. Transavia, un business care controlează 12.000 de hectare de teren în județul Cluj, generează doar o duzină de angajați care conduc tractoarele și fac întreținerea tehnică.

Recomandări

Dar dincolo de a constata situația, TNI face câteva recomandări. Acestea sunt:

● Înființarea unui Observator European al Terenurilor care să consemneze marile tranzacții. Aceste informații lipsesc în prezent.

●Permisiuni acordate statelor membre UE de a își reglementa justificat piața terenurilor, prin introducerea unor restricții justificate la principiile liberei circulații a capitalurilor și bunurilor.

●Folosirea celor mai bune scheme sub Politica Agricolă Comună pentru a ”deconcentra” terenurile. Ar putea fi vorba de scheme pentru fermierii tineri, ferme mici, plăți redistributive, etc.