Cultivarea tutunului, o tradiţie în România înainte de Revoluţie, a devenit o afacere bănoasă pentru o familie din Iași. Doi soţi au aflat că pot fi patroni în ţara lor într-un domeniu în care afară erau angajaţi. După ani de muncă în Italia, tinerii s-au întors acasă şi au înfiinţat singura plantaţie de tutun din judeţ.
Timp de 12 ani, Daniel Pleşcan şi soţia sa au muncit în Italia pentru un producător de tutun. Au decis să se întoarcă în ţară şi cu banii economisiţi în străinătate au început, în 2012, să cultive 3 hectare de tutun.
„Am încercat și merge. Deci e o cultură care s-a adaptat foarte bine și la climă, și la mediu, și la sol și doar de acolo am învățat toată tehnologia și culesul, și plantatul, și cusutul, și uscatul”, explică Daniel Pleșcan, producător.
De la an la an, afacerea s-a extins şi acum cei doi soţi cultivă opt hectare de tutun. Au fost o sursă de inspiraţie şi pentru familie. Fraţii şi un unchi au prins curaj şi s-au apucat de treabă. În total, familia are 26 de hectare.
Pentru fiecare hectar, subvenţia este anul acesta de 2.000 de euro, iar un kilogram de tutun costă, în medie, 2 - 3 lei.
„Doar aţa pentru cusut noi o luăm din Italia cu 5-6 euro kilogramul. Folia este scumpă şi tot aşa”, spune Daniel Pleșcan.
De pe o suprafaţă de un hectar se pot obţine 10 tone de tutun verde, asta înseamnă o tonă de tutun uscat, care ajunge la procesator. O plantă poate să aibă între 70 şi 80 de frunze, iar culesul acestora are loc de patru ori pe an.
Pentru cultivarea tutunului este nevoie de un contract cu un procesator, apoi de autorizaţie de la Direcţia pentru Agricultură.
„După primirea autorizaţiei, vor fi posibili cultivatori de tutun declaraţi la Inspectoratul Judeţean de Poliţie pentru a fi luaţi şi în evidenţele lor. Fiind o cultură din categoria a patra, este o plantă considerată halucinogenă şi trebuie să fie cultivată sub strictă supraveghere”, explică Roxana Florea, consilier la Direcția Județeană de Agricultură Iași.
Cultura de tutun, o tradiţie în România înainte de 1989, este pe cale de dispariţie. De la 35 de mii de hectare, acum abia dacă mai sunt 2000.