Spațiul, noua frontieră. De ce testează Rusia, SUA ori China arme antisatelit și cum se încearcă „militarizarea” orbitei terestre
Rachete care pulverizează sateliți. Sisteme de război electronic care bruiază sateliți sau întrerup semnalul GPS. Ori pur și simplu sateliți folosiți pe post de „berbece” pentru a face țăndări un alt satelit - ironia adoptării unei tactici de pe vremea triremelor din antichitate în metodele de luptă ale războiului modern. Folosirea, de către Rusia, a unei arme antisatelit reprezintă doar cel mai recent exemplu dintr-un lung șir de teste similare realizate în ultimii ani de principalele puteri militare ale lumii și care arată că spațiul cosmic a devenit noul câmp de luptă. „Vorbim deja despre militarizarea spațiului și ajungem la o problemă cu un pericol potențial mult mai grav”, a declarat, pentru digi24.ro, Flaviu Răducanu, director pentru Știință, Tehnologie și Explorare Spațială în cadrul Agenției Spațiale Române și vicepreședinte în ESA Board for Human Spaceflight and Robotic Space Exploration.
Conform Tratatul spațiului cosmic, adoptat în Adunarea generală a ONU în 1966 și intrat în vigoare un an mai târziu, spațiul cosmic ar trebui să fie destinat exclusiv folosirii în scopuri pașnice, științifice. Amplasarea de arme ori armament pe orbita terestră este interzisă, la fel și desfășurarea de orice fel de activități de natură militară. Pe scurt și în teorie, militarii nu au ce să caute acolo.
În plus, odată cu sporirea și dezvoltarea sateliților și a progreselor tehnologice, spațiul din vecinătatea Pământului a început să devină o uriașă „groapă de gunoi”: de la debutul erei spațiale în 1957, odată cu lansarea primului satelit de către sovietici (Sputnik), omenirea a plasat pe orbita terestră un total de 12.170 de sateliți. În acest moment, deasupra noastră gravitează 7.630 de sateliți, dintre care în jur de 4.700 sunt activi și 2.930 scoși din uz. În plus, conform estimărilor NASA și ESA, în jurul planetei gravitează sute de milioane de fragmente și deșeuri cosmice.
De ceva vreme însă, pe lângă „traficul aglomerat”, spațiul extraatmosferic se mai confruntă cu o altă problemă majoră: a devenit o zonă de interes pentru militari. Explicația: miile de sateliți fac deja parte dintr-o „infrastructură critică” a întregii omeniri. Fără ei, nu mai există telecomunicații, GPS, transmii live din orice colț al planetei - ca să numim doar câteva din beneficiile directe ale aceste infrastructuri.
„La un moment dat, pe cer, era satelitul, apoi au văzut că au apărut mai multe fragmente în locul lui”
„Din cauză că tot ce se află în spațiu reprezintă infrastructură critică, el (spațiul) a ajuns să fie pe placul militarilor”, a declarat Flaviu Răducanu. „La fel cum într-un război clasic sunt lovite, de exemplu, centralele electrice, sateliții reprezintă o atracție de înțeles pentru militari și totul a intrat acum într-o logică militară de tipul «cine dă primul»”, a spus Răducanu.
Testarea armei antisatelit de către Rusia a provocat în primul rând îngrijorare din cauza celor peste 1.500 de fragmente rezultate în urma lovirii satelitului și despre care NASA a susținut că i-au pus în pericol pe cei 7 membri care se află acum la bordul Stației Spațiale Internaționale - cinci astronauți (4 americani și un german) și doi cosmonauți ruși.
„A mai fost un alt tip de îngrijorare - nu a fost văzut momentul impactului. La un moment dat, pe cer, era satelitul, apoi au văzut că au apărut mai multe fragmente în locul lui, deasupra Rusiei”, a spus Răducanu.
Primele imagini cu fostul satelit sovietic, înainte și după distrugerea sa de către Rusia, au fost realizate de Numerica Corp., o companie americană care monitoriează deșeurile spațiale.
Sistemul Aegis, similar celui instalat în România la Deveselu, a fost folosit pentru doborârea unui satelit al SUA. Sateliții „kamikaze” ai Rusiei
În februarie 2008, Statele Unite anunțau testarea cu succes a unei rachete SM-3, parte a sistemului antirachetă Aegis - similar celui instalat în România la Deveselu - care a reușit „interceptarea” unui satelit american. Conform Pentagonului, satelitul - scos din uz - a fost lovit în timp ce se afla deasupra Pacificului, la o altitudine de 247 de kilometri.
Lovirea cu succes a unui satelit poate deveni astfel o „probă obligatorie” în certificarea unui sistem antirachetă, destinat interceptărilor balistice, precum Aegis.
Cu 13 luni mai devreme, în ianuarie 2007 China reușise, într-un test similar, să doboare un satelit propriu aflat pe o orbită aflată la 850 de kilometri înălțime, conform Reuters.
În martie 2019, India a anunțat lansarea reușită a unei rachete antisatelit și a intrat, astfel, în „clubul select” al țărilor capabile de astfel de performanțe militare.
„Există o competiție în ceea ce priveşte eficienţa acestor teste”, a spus Flaviu Răducanu.
Pe lângă „armele antisatelit” (practic rachete cu ajutorul cărora sunt loviți sateliții), se încearcă dezafectarea sateliților prin simpla bruiere a semnalului acestora sau lovirea lor fizică, realizată prin intermediul un așa-numit „satelit kamikaze.
Anul trecut, generalul american John Raymond, comandantul noului corp al Forțelor Spațiale americane, anunța desfășurarea unei inedite confruntări în spațiu între SUA și Rusia: doi sateliți rusești au urmărit, într-o manieră „neobișnuită și deranjantă”, un satelit militar american de spionaj aflat pe o orbită terestră.
„În luna noiembrie 2019, guvernul rus a lansat pe orbită un satelit care, la rândul său, a lansat un al doilea satelit. Acești doi sateliți au executat apoi diverse manevre în apropierea unui satelit american”, a declarat generalul John Raymond, care a adăugat că un incident similar s-a petrecut și în 2017. Acest tip de sateliți rusești sunt considerați de către guvernul de la Moscova drept „sateliți inspector”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
