Urzici băgate în pantaloni, substanțe administrate pentru a distruge psihic copiii, trafic de carne vie, mâini tăiate, abuzuri, izolator și nepăsare din partea statului. Acestea sunt doar câteva cuvinte care descriu situația din centrele de plasament. Senatorul Vlad Alexandrescu a vorbit, la emisiunea Oameni de Colecție, difuzată LIVE pe pagina de Facebook Digi FM, despre toate acestea.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Senatorul Vlad Alexandrescu acuză că există un sistem mafiot în direcțiile pentru protecția copilului din România și complicități între asistenții maternali și medici. A ajuns la această concluzie după o anchetă pe care a făcut-o în centre de plasament din România și pe care a dezvăluit-o în interviul luat de Cătălin Striblea, la emisiunea Oameni de Colecție, pe pagina noastră de Facebook Digi FM. Angajații centrelor de plasament le prescriu rețete de substanțe care îi calmează și îi distrug psihic pe copii. Există și abuzuri fizice asupra lor. Pentru acestea, Vlad Alexandrescu a depus plângeri la Parchet.
Tot mai mulți părinți își abandonează copiii. Este un fenomen care ia amploare, susține senatorul USR, Vlad Alexandrescu. El a lansat o carte document despre situația centrelor de plasament din România, numită „Copiii lui Irod. Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului”. Cauza stă în decretul dat de Nicolae Ceaușescu prin care interzicea avortul și care a dus la generația decrețeilor. În prezent, susține senatorul, statul nu face nimic pentru a repara greșeala. Vlad Alexandrescu face comparație cu Africa unde fenomenul abandonului nu există, în ciuda sărăciei extreme din unele țări. Acolo copiii și bătrânii nu sunt abandonați.
Copiii abandonați în centrele de plasament din România nu beneficiază de niciun fel de consiliere psiho-terapeutică. Dezvăluirea a fost făcută de senatorul USR în interviul realizat de Cătălin Striblea, la emisiunea Oameni de Colecție, pe pagină noastră de Facebook Digi FM.
Situația este cu atât mai dramatică cu cât direcțiile pentru protecția copilului, subordonate consiliilor locale au bugete foarte mari. 1% din PIB merge către acestea. Și totuși, cei 58.000 de copii nu au parte de asistență de acest tip.
Vlad Alexandrescu a explicat și care este rolul izolatorului într-un centru de plasament: „Izolatorul e o odaie în fiecare centru de plasament. În cazul în care se declanșează o boală contagioasă, copilul e ținut acolo până ajunge la spital. În zilele noastre, izolatorul se folosește că mijloc de pedeapsă. În carte, aveți mărturii de la copii care au stat 2-3 săptămâni la izolator, fără să iasă nici măcar ca să mănânce. E ca un fel de detenție”.
Senatorul a povestit o întâmplare, care se regăsește și în cartea sa. Un băiețel a fost plasat, alături de sora sa, în grija unui asistent maternal. Într-o zi, asistentul maternal a luat-o pe fetiță în baie și a închis ușa. Când băiețelul a intrat în baie, a văzut-o pe sora sa și cada pline de sânge și un cuțit pe chiuvetă. Îi fusese tăiată mâna. După ce s-a infectat, au dus-o la spital. Medicii le-au spus asistenților maternali că cea mică a făcut cangrenă, iar dacă mai întârziau câteva zile, ea ar fi murit: „E povestea unui băiețel care a fost în asistență maternală cu sora lui. Să iei o fetiță să îi tai mâna astfel încât să îi provoci o cangrenă, e o formă patologică. Cineva sănătos nu poate face așa ceva. Sunt cazuri de violență extremă. Copilul ăla te face să ai un job, un salariu. Dar uneori intrăm într-o zona în care asistenții maternali suferă de tot felul de patologii. Am avut cazuri de copii bătuți, maltratați și obligați să meargă la muncile câmpului”.
Centrele de plasament sunt pline de copii care dispar cu zilele sau lunile și de directori sau îngrijitori cărora nu le pasă. De asemenea, sunt o sursă bună pentru traficanții de carne vie sau proxeneți: „Copiii spun că e ca și cum ai face 18 ani de pușcărie. Multe dintre centre sunt folosite pentru trafic de copii și de carne vie. Am avut un caz, la un centru de plasament din Cisnădie, unde copiii dispăreau cu lunile. Dacă întrebai unde sunt, ni se zicea că sunt la stână. Culmea e că la acea stână era o anchetă din cauza unor acuzații de proxenetism. Dar directorul centrului nu era deranjat și nici îngrijorat că lipsesc copiii”.
Vlad Alexandrescu are și câteva sfaturi pentru noi, ce am putea face ca să mai schimbăm un pic viața copiilor abandonați: „Nu există o implicare mai bună decât să mergeți în centre și să stați de vorbă cu copiii. Nu trebuie să îi adoptați. Ci doar să stați de vorba cu ei, să aibă pe cineva cu care să vorbească, înafara de angajații centrului. Ei au nevoi simple, să fie întrebați cum sunt, cum se simt, care e materia lor preferată și așa mai departe”.
Sistemul de protecție a copilului din România îi distruge pe copiii abandonați de părinți. Nu le oferă nicio șansă de integrare în societate la majorat, susține senatorul Vlad Alexandrescu după o anchetă pe care a făcut-o în centrele de plasament de la noi și pe care a publicat-o într-o carte apărută recent. Copiii sunt practic trimiși pe stradă la 18 ani fără să știe să facă mai nimic, a spus senatorul.
Nu li se asigură educație financiară, sistemul nu are o evidență cu ce se întâmplă cu acești copii după ce pleacă din centre. Deși ar trebui verificați 6 luni, nu se întâmplă asta. Joi, Guvernul a anunțat un proiect prin care foștii copii instituționalizați ar urma să fie supravegheați și îndrumați 2 ani de la părăsirea centrelor.
ONG-urile care se interesează de copiii abandonați în centrele de plasament sunt singura șansă a acestora de a se dezvolta. Statul face prea puțin, deși situația lor gravă e cunoscută la cel mai înalt nivel. Mulți dintre ei sunt condamnați să trăiască în sărăcie extremă după 18 ani, susține senatorul. El a vizitat mai multe centre, iar mărturiile copiilor sunt adunate într-o carte publicată recent. Situația lor e cunoscută și de prim-ministru, a spus senatorul în interviul realizat de Cătălin Striblea la Oameni de Colecție.
„Am trimis un raport și la premier și la ministrul sănătății și la ministrul educației, aștept de 2 luni un răspuns, n-am primit nici măcar un telefon”, a spus acesta.
În România sunt 53.000 de copii instituționalizați, mulți sunt supuși abuzurilor de tot felul. ONG-urile preferă să nu vorbească despre asta pentru că altfel li s-ar interzice accesul în centrele de plasament și n-ar mai putea ajuta copiii, a mai dezvăluit Vlad Alexandrescu.
„Proiectul guvernului de închidere a centrelor de plasament de tip vechi, anunțat joi, nu rezolvă nici pe departe situația copiilor abandonați din România în grija celor de la Protecția copilului”, o spune senatorul USR.
„Sunt prea puțini micuți în astfel de centre, iar abuzurile fizice și psihice la care sunt supuși mulți dintre ei continuă și în centrele noi”, spune senatorul.
„Guvernul aruncă un os. Sunt 6.000 de copii care mai stau în centrele vechi. Cum se va face închiderea într-un an și jumătate, unde vor fi duși copiii, abuzurile continuă, nu se spune nimic”, a completat Alexandrescu.
Proiectul guvernamental prevede monitorizarea tinerilor ieșiți din sistem, timp de 2 ani și acordarea unei indemnizații egală cu salariul minim timp de 3 luni.
