Încotro merge România ca naţie? Este o întrebare la care cu greu putem găsi un răspuns. Iar cifrele din ultimii ani nu au o notă prea optimistă. Ultimul Raport al Curţii de Conturi arată că suntem de la an la an tot mai puţini. Mai precis, numărul copiilor născuţi în ţara noastră scade de la an, la fel şi numărul celor care frecventează şcoala. Ce face statul în acest caz? Promite bani pentru educaţie, dar până acum abia a ajuns la jumătate faţă decât a promis.
Raportul Curţii de Conturi arată că viitorul României este oarecum incert. Şi totul este cauzat de scăderea demografică. Doar dacă ne uităm la populaţia cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani, cumva categoria care stă la baza unei ţări, vedem o înjumătăţire după 1990. De la 1,8 milioane de copii câţi erau în urmă cu 29 de ani, la aproape 950 de mii în 2016.
Iar de aici pornesc toate efectele negative. Unul dintre ele este legat de numărul copiilor înscrişi la grădiniţe. În anul şcolar 2009-2010, peste 660 de mii de copii mergeau la grădiniţă. Patru ani mai târziu, însă, numărul acestora a scăzut cu peste 100 de mii. Bineînţeles că acest lucru a dus şi la reducerea numărului de grădiniţe. De la aproape 1.700 în urmă cu 10 ani, la puţin peste 1.200 în anul şcolar 2014-2015.
Iar din copiii născuţi în România, şi aşa tot mai puţini, aproape jumătate trăiesc în risc de sărăcie! Acest lucru are consecinţe imediate în Educaţie. Raportul Curţii de Conturi arată că doar 88,7% dintre copiii din România ajung în sistemul de educaţie. Restul nu merg la şcoală din diverse motive: fie pentru că nu există şcoli sau grădiniţe în apropiere, fie pentru că părinţii nu au suficienţi bani cu care să-şi susţină copiii. Şi dintre cei care merg totuşi câţiva ani la şcoală sunt copii care abandonează. În 2015, peste 26 mii de elevi de gimnaziu şi liceu au abandonat şcoala.
Cu toate acestea, statul nu a investit aproape deloc în educaţie şi în programe care să reducă abandonul şcoalar. Învăţământul nu a avut niciodată cei 6% din PIB promişi încă de acum 7 ani. În acest moment, doar 3% din PIB ajunge în educaţie, adică în jur de 27 de milioane de lei. Iar dacă ne uităm la anii anterior, vedem că această sumă nu a crescut foarte mult.
Şi rămâne întrebarea: ce se va întâmpla cu actuala generaţie care se bazează la pensie pe copiii de azi? Cum vor reuşi să susţină sistemul de pensii, dacă numărul lor este prea mic în comparaţie cu cei care vor ieşi la pensie peste 20 de ani? Asta în condiţiile în care şi acum raportul, în unele judeţe din ţară, este de 17 pensionari la 10 salariaţi.