The Guardian: Germania își „exportă” pensionarii și bolnavii către azilele din Est

Tot mai mulți germani nu-și mai permit să plătească prețul cerut de azile, iar în condițiile în care populația îmbătrânită crește, numărul celor trimiși în străinătate în următorii ani probabil va fi tot mai mare. Experții spun că este „o bombă cu ceas”, scrie The Guardian.

Industria de îngrijire a bătrânilor și bolnavilor din Germania este în suferință cronică. Se confruntă cu un deficit de angajați și costuri în creștere.

Ani de zile, est-europenii au emigrat în Germania pentru a avea grijă de bătrânii acestei țări. Mișcarea inversă, de transfer al bătrânilor germani către estul Europei, este văzută ca un gest inedit, dar disperat, care arată că sistemul nu mai poate funcționa nici măcar cu import de mână de lucru ieftină.

Peste 7.000 de pensionari germani populează azilele din Ungaria

Cercetătorii au calculat că în 2011 în azilele din Ungaria trăiau 7.146 de pensionari germani. Mai mult de 3.000 de pensionari fuseseră trimiși în Cehia, în timp ce Slovacia a fost aleasă de peste 600 de bătrâni. Spania, Grecia, Ucraina sunt alte țări de destinație pentru pensionarii germani, iar numărul lor este în creștere și în Thailanda și Filipine.

„The Guardian” a stat de vorbă cu pensionari germani și bolnavi aflați în azilele din Ungaria, Thailanda și Grecia, iar unii dintre ei au spus că se află acolo pentru că nu aveau altă soluție. Costurile sunt mai mici – între o treime și două treimi față de prețurile cerute în Germania -, iar ei consideră că au parte de o îngrijre mai bună.

Alții sunt însă reticenți, notează cotidianul britanic.

„The Guardian” a descoperit, de asemenea, o serie de furnizori de servicii medicale care sunt pe care să construiască sau să deschidă azile, în străinătate, pentru bătrânii din Germania. Pare să fie o industrie în creștere și o piață extrem de profitabilă, scrie cotidianul londonez.

Un azil în Germania costă între 2.900 și 3.400 de euro pe lună

Potrivit statisticilor germane, peste 400.000 de bătrâni nu își pot permite să acopere costurile unui azil în Germania, iar numărul lor crește cu circa 5% pe an. Prețul pe care ar trebui să-l plătească variază în Germania între 2.900 și 3.400 de euro pe lună.

În Asia, în sudul și estul Europei, plata salariaților de la un cămin de bătrâni, dar și alte cheltuieli cum ar fi spălatul, întreținerea și nu în ultimul rând chiria pentru teren sau clădire sunt mult mai mici.

În prezent, legislația UE interzice asigurărilor de stat să semneze contracte direct cu azile din străinătate, dar probabil că aceste reglementări se vor schimba, sub presiunea tendinței îmbătrânirii populației europene, scrie „The Guardian”.

Totuși, criticii unei asemenea soluții sunt îngrijorați în privința pacienților cu demență, chiar dacă aceștia foarte probabil nu vor observa schimbarea locului. Mediul și limba pe care o aud sunt importante pentru cei care încearcă să-și păstreze identitatea și a căror lume constă din amintiri, spun unii cercetători.

Politicienii germani au evitat până acum acest subiect, din cauza temerilor că vor fi sancționați de alegători, remarcă „The Guardian”. Germanii nu ar fi deloc încântați să afle că asigurările de stat ale țării lor finanțează angajați din domeniul îngrijirii sănătății din străinătate, în detrimentul lucrătorilor din sistemul național.