Două studii paralele realizate de Jurnalul European pentru Muncă și de Universitatea americană din Maryland, împart persoanele în vârstă în trei categorii: pensionari care au ieșit definitiv din câmpul muncii, pensionari care continuă să muncească de plăcere și pensionari care muncesc de nevoie.
Din aceste categorii, pensionarii care muncesc de plăcere sunt cei mai fericiți, pentru că cei mai mulți dintre ei continuă să presteze o meserie pe care au iubit-o și înainte de pensionare.
În România doar 12% dintre pensionari mai muncesc, arată statisticile oficiale. Aici sunt incluse şi persoanele în vârstă care lucrează pe propriile culturi agricole.
Câţi dintre pensionarii români care continuă să muncească sunt fericiţi e greu de spus. Mai ales că mulţi dintre ei muncesc mai degrabă pentru a-şi rotunji veniturile.
Totuși, încurajarea persoanelor în vârstă să muncească de plăcere ar putea reduce, cu timpul, presiunile asupra unui sistem de pensii precum cel din România. Condiţia esenţială ar fi ca pensionarii să continue să achite contribuţii sociale.
Sociologii americani duc această idee mai departe şi propun chiar o împărţire a sarcinilor între persoanele de vârsta a treia şi persoanele de vârstă mijlocie. Studiile arată că cea mai nefericită perioadă a vieţii este cea cuprinsă între 40 şi 65 de ani. Este perioada în care o persoană are în general cele mai mari responsabilităţi la serviciu. Sociologii spun că persoanele mai tinere de 65 de ani ar trebui să lase o parte din muncă pe seama persoanelor trecute de 65 de ani.
Însă această propunere are o problemă: plata. O companie nu poate să le ofere salarii întregi persoanelor de vârstă medie şi de vârsta a treia care ocupă acelaşi post. Banii ar trebui împărţiţi. Aşa că ambele persoane ar ajunge să câştige mai puţin, ceea ce ar afecta nivelul de satisfacţie a muncii.