„SMURD african”. O româncă a înființat un sistem medical de urgență în Namibia

Cum s-a văzut aurora boreală pe cerul României în prima zi a anului 2025

FBI analizează legătura între explozia din Nevada și atacul din New Orleans. Ce le-a atras atenția anchetatorilor

Un marocan a intrat cu maşina în vitrina unei benzinării din Timișoara, după ce a încurcat frâna cu acceleraţia

Câți kilometri de autostradă și drum expres au fost inaugurați în 2024 și ce promit autoritățile pentru acest an

Benzina și călătoria cu metroul se scumpesc de la 1 ianuarie. Guvernul Ciolacu reintroduce „taxa pe stâlp”

Protest uriaș la Istanbul: Milioane de oameni au ieșit în stradă pentru Palestina, condamnând atacurile israeliene din Gaza

Haos la Bruxelles în noaptea de Revelion. Poliția s-a confruntat cu violențe pe străzile Capitalei belgiene și mașini incendiate

Ce l-a convins pe Crin Antonescu să candideze la președinție

Zaharova acuză autoritățile de la Chișinău că vor să integreze R. Moldova în România, ca să ajungă în NATO

„Bani nu aveam, dar suflet aveam şi ştiam ce vreau. Şi tot aşa am ştiut că este corect şi este exact ce are nevoie această ţară”, spune Gabriela Teleman.

Imediat după Revoluţie a plecat din România. Departe, în Africa, acolo unde soţul ei deja muncea pe o platformă petrolieră. Nu a stat mult pe gânduri. Şi-a luat fetiţa diagnosticată cu diabet şi a plecat cu speranţa de mai bine.

„Ca tot românul, după Revoluţie, mă gândeam că plec în America şi uite-mă unde sunt”, spune ea.

Românca ține minte și acum momentul în care a pus pentru prima dată piciorul pe pământ african. Un tărâm total diferit, despre care nu credea că îi poate deveni casă.

„Nu se vedea nimic, doar oceanul şi nisipul. Nu se vedea absolut nimic. Atunci m-am întrebat: Doamne, dar oare ce fac eu aici?”, povestește Gabriela Teleman.

În Cape Town, fetiţa ei a fost tratată de medici. A fost şi momentul în care Gabriela Teleman a hotărât că destinul ei trebuie să fie cu totul altul. Să salveze vieţi.

„Acea dedicaţie m-a atras, nu ştiu cum, m-a vrăjit. În avion am spus că aş vrea şi eu să lucrez într-un serviciu ca ăsta”, spune ea.

Aşa şi-a înfiinţat Gabriela un ONG, în urmă cu 12 ani. A urmat cursuri de paramedic şi a cumpărat o maşină pentru transportul peştelui, pe care mai apoi a transformat-o în ambulanţă.

„Nu aveam niciun ban. Eu aveam microbuzul pe care soţul îl folosea la peşte. L-am luat şi l-am dus la un garaj, unde să-l repare, să-l peticească, să-l vopsească”, povestește ea.

A muncit zi şi noapte. A atras voluntari pe care i-a pregătit. A căutat sponsori care să o ajute să facă un sistem de urgenţă medical gratuit. Iar serviciul a crescut.

„Avem şase ambulanţe. Ne finanţăm singuri din succesul muncii noastre”, spune Gabriela Teleman.

Serviciul voluntar de urgență înfiinţat de Gabriela funcționeaza acum în Walvis Bay, al doilea oraș ca mărime din Namibia, cu peste 50.000 de locuitori, în care mai bine de jumătate dintre locuitori nu au un loc de muncă.