„SMURD african”. O româncă a înființat un sistem medical de urgență în Namibia

Țepe pe internet cu anvelope de iarnă. Cum vă puteți feri de ofertele-capcană

Cum arată și cum funcționează instalația care transformă apa murdară în energie

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

„Bani nu aveam, dar suflet aveam şi ştiam ce vreau. Şi tot aşa am ştiut că este corect şi este exact ce are nevoie această ţară”, spune Gabriela Teleman.

Imediat după Revoluţie a plecat din România. Departe, în Africa, acolo unde soţul ei deja muncea pe o platformă petrolieră. Nu a stat mult pe gânduri. Şi-a luat fetiţa diagnosticată cu diabet şi a plecat cu speranţa de mai bine.

„Ca tot românul, după Revoluţie, mă gândeam că plec în America şi uite-mă unde sunt”, spune ea.

Românca ține minte și acum momentul în care a pus pentru prima dată piciorul pe pământ african. Un tărâm total diferit, despre care nu credea că îi poate deveni casă.

„Nu se vedea nimic, doar oceanul şi nisipul. Nu se vedea absolut nimic. Atunci m-am întrebat: Doamne, dar oare ce fac eu aici?”, povestește Gabriela Teleman.

În Cape Town, fetiţa ei a fost tratată de medici. A fost şi momentul în care Gabriela Teleman a hotărât că destinul ei trebuie să fie cu totul altul. Să salveze vieţi.

„Acea dedicaţie m-a atras, nu ştiu cum, m-a vrăjit. În avion am spus că aş vrea şi eu să lucrez într-un serviciu ca ăsta”, spune ea.

Aşa şi-a înfiinţat Gabriela un ONG, în urmă cu 12 ani. A urmat cursuri de paramedic şi a cumpărat o maşină pentru transportul peştelui, pe care mai apoi a transformat-o în ambulanţă.

„Nu aveam niciun ban. Eu aveam microbuzul pe care soţul îl folosea la peşte. L-am luat şi l-am dus la un garaj, unde să-l repare, să-l peticească, să-l vopsească”, povestește ea.

A muncit zi şi noapte. A atras voluntari pe care i-a pregătit. A căutat sponsori care să o ajute să facă un sistem de urgenţă medical gratuit. Iar serviciul a crescut.

„Avem şase ambulanţe. Ne finanţăm singuri din succesul muncii noastre”, spune Gabriela Teleman.

Serviciul voluntar de urgență înfiinţat de Gabriela funcționeaza acum în Walvis Bay, al doilea oraș ca mărime din Namibia, cu peste 50.000 de locuitori, în care mai bine de jumătate dintre locuitori nu au un loc de muncă.