De ce este de evitat expresia "nu mai verticalizează ca altădată"
Conform promisiunii din emisiunea trecută, scriitorul Radu Paraschivescu se ocupă şi în această emisiune de unele scăpări şi imprecizii pe care le întâlnim în comentariul sportiv din România lui 2017.
Radu Paraschivescu: Şi să începem cu o sintagmă pe care o folosesc cam trei sferturi dintre comentatorii şi hermeneuţii, de vocaţie sau de conjunctură, ai fenomenului fotbalistic: „axul central”. În traducere foarte liberă, fundaşii centrali. Formula a fost scornită în răspărul dicţionarului, dar s-a răspândit cu iuţeală şi fără oprelişti. Nu s-a mai gândit nimeni că nu era vorba de ax, ci de axă. Şi n-a mai stat nimeni să caute definiţia axei: „Dreapta închipuită în jurul căreia se face mişcarea de rotaţie a unui corp - ceresc sau nu - în jurul lui însuşi”. De exemplu, pământul se învârte în jurul propriei axe în timp ce se roteşte în jurul soarelui. Iar un patinator se învârte în jurul propriei axe când execută o înşurubare numită triplu Axel.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că axa respectivă nu poate fi altfel decât centrală - şi pentru rotaţia pământului, şi pentru a patinatorului. Simplul fapt că în definiţia de adineauri a axei se găseşte de două ori sintagma „în jurul” ne permite să subînţelegem (sau să deducem) că axa e obligatoriu şi exclusiv centrală. Axă periferică sau laterală nu există. Aşa stând lucrurile, formula „axul central” sau „axa centrală” este un pleonasm, adică o eroare. După cum am mai spus într-o altă emisiune, pleonasmul înseamnă alăturarea inutilă a două cuvinte care înseamnă acelaşi lucru.
A spune „ax central” sau „axă centrală” e totuna cu a spune „contrabandă ilegală”, „aselenizare pe lună” sau „hemoragie de sânge”. De aceea, ar fi de dorit să nu mai auzim enunţuri din categoria „Axul central nu a avut randamentul pe care mizase antrenorul” (variantă greşită) şi să auzim, în schimb, enunţul „Fundaşii centrali nu au avut randamentul pe care mizase antrenorul”.
Şi dacă tot am pătruns pe terenul minat al fotbalului, să rămânem acolo şi să ne ferim şi de explozia altor mine antilimbă română. Un verb pe care comentatorii meciurilor de fotbal îl folosesc cu frisoane de voluptate este „a verticaliza”. Şi de data asta cei care emit mesajele ratează - involuntar sau premeditat - întâlnirea cu dicţionarul. Ei preferă un termen care nu numai că face parte din categoria barbarismelor, dar a şi deraiat de pe şinele logicii şi lexicului.
Când spun „a verticaliza”, comentatorii vor de fapt să spună „a pasa în adâncime”, iar substantivul „verticalizare” se vrea un înlocuitor al sintagmei „pasă în adâncime”. Or, dicţionarul precizează fără urmă de dubiu că „vertical” înseamnă „care este orientat perpendicular pe un plan orizontal”, „care are direcţia căderii corpurilor” sau, în accepţia curentă, „care este orientat drept în sus”.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Prin urmare, nu există nicio legătură între definiţia adjectivului „vertical” şi a celorlalte componente din familia de cuvinte aparţinătoare şi sensul pe care-l dau comentatorii şi specialiştii acestui cuvânt. Dac-ar fi să găsim un echivalent veritabil al verticalizării, acesta n-ar fi pasa în adâncime, ci degajarea mingii în înalturi - un procedeu care se numeşte, în limbaj fotbalistic, „lumânare”. În consecinţă, îndrăznesc să spun că enunţul „Iniesta nu mai verticalizează ca altădată” este greşit. Varianta corectă este „Iniesta nu mai pasează în adâncime ca altădată”.
Dacă „verticalizarea” şi verbul aferent sunt preluări din terminologia fotbalistică italiană, verbul „a cadra” este de obârşie franceză, fără că asta să-l scutească de statutul de barbarism când e folosit în aşa-zisa lui accepţie sportivă (dacă vă amintiţi, multe barbarisme instalate în limbă la începutul anilor ’90 au venit pe filieră franceză: a achiesa, a anvizaja etc.). „Cadrer” din vocabularul sportiv francez înseamnă „a trage pe spaţiul sau pe cadrul porţii”. În schimb, în limba română „a cadra” înseamnă „a se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva sau într-o anumită împrejurare”, ca în exemplul „Comportamentul lui Virgil nu cadrează cu principiile noastre”.
În ce-i priveşte pe comentatori, e de observat că felul în care folosesc unii dintre ei verbul „a cadra” nu... cadrează cu normele limbii române. Ar putea să cadreze? Cu siguranţă, dar asta doar dacă n-ar mai spune „Fiorentina n-a cadrat decât de cinci ori” (variantă greşită), ci „Fiorentina n-a tras pe spaţiul porţii decât de cinci ori” (variantă corectă).
Atât pentru astăzi. Vă aştept săptămâna viitoare, la o nouă „Pastilă de limbă”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
