Un sat din România are doar doi locuitori. Sunt fraţi, dar nu-şi prea vorbesc, chiar dacă trăiesc singuri de mai bine de 50 de ani. Oficial, localitatea nu mai există. A fost depopulată de comunişti şi pământul a fost transformat în teren agricol. Doar că fraţii Lupan nu au vrut să plece. Nu au vrut atât de tare, încât şi comuniştii i-au lăsat în pace.
Mihai şi Gheorghe Lupan sunt trecuţi amândoi de 70 de ani. Casele lor sunt relativ apropiate, iar în jur nu e nici ţipenie de om. Chiar şi aşa, ei nu se vizitează și nici nu prea-și vorbesc.
Gheorghe Lupan: „Fiecare cu treaba lui.”
Gheorghe și Mihai Lupan trăiesc în satul Crac din judeţul Botoşani, care nu mai există pe hartă, e menţionat doar în monografii. Primul dintre ei a rămas în casa părintească, cel de-al doilea și-a ridicat o gospodărie pe pământul primit moștenire de la părinți.
Fraţii îşi aduc însă aminte cu nostalgie vremurile în care satul era locuit.
Mihai Lupan: „Mult mai frumos era atunci, pe cuvânt... De prin toate satele, aici se adunau, făceau hore, joc, aici bal...”
Colectivizarea a dus în cele din urmă la dispariția satului.
Neculai Maloș, învățător: „Din cauza reorganizărilor, ei au fost forțați, nevoiți, să părăsească aceste locuri. Casele au fost dărâmate, pământul a devenit teren arabil.”
Foștii vecini ai fraților Lupan spun că cei doi au fost foarte încăpățânați și au refuzat să plece.
„Că așa-s, niște oameni mai diferiți, cu dânșii nu te-ai putut înțelege... Şi dacă au văzut că nu au putut-o scoate la capăt, le-au dat pace acolo”, spune o femeie.
„N-au vrut. Dacă n-au vrut, n-au vrut, gata, ce să le facă?”, explică un localnic situaţia.
Cătunul în care locuiesc cei doi frați nu are energie electrică iar cea mai apropiată aşezare este la trei kilometri distanţă.