Sanda Nicola: Vizita Papei Francisc în țara noastră a fost ocazia să pun în context tot ce am acumulat până aici
Vizita Suveranului Pontif a trecut și ecourile acestui moment istoric la care am participat cu toții se estompează treptat. Echipa Digi24 a fost în mijlocul evenimentelor petrecute în țară, iar Sanda Nicola a avut rolul trimisului special al televiziunii, atât în delegația de jurnaliști acreditați la Vatican, cât și în timpul campaniei de informare ce a precedat vizita.
Jurnalista Digi24 vorbește, în interviu, despre cum s-a pregătit pentru acest maraton de transmisiuni și întâlniri emoționante, ce imagine i s-a întipărit în amintiri, după acest eveniment, și cum crede ea că a putut schimba România călătoria apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc.
„În sfârșit, ne-am văzut buni și demni de respect”
- Cu ce impresii ai rămas, ca om, după vizita Papei Francisc? Dar ca jurnalist?
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Au fost trei zile în care mi-am îngăduit mai mult decât oricând să las la vedere omul, profesionistul a intervenit doar atunci când deveneam un pic prea emoțională și exista riscul să izbucnesc în plâns. Impresia cea mai puternică este că tânjim toți în țara asta după mângâiere, după o vorbă bună și după recunoaștere. După mulți ani în care ne-am oglindit unii altora mai degrabă ce e mai rău în fiecare dintre noi, Papa Francisc a venit și ne-a așezat în față oglinda aia în care în sfârșit ne-am văzut buni și demni de respect. Episcopul Romei ne-a vorbit despre noi cum nu o mai făcuse nimeni de prea mult timp, iar asta a înmuiat inimile multor români.
- Ce a fost altcumva acum față de experiența din 1999, în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea?
Sanda Nicola: Lumea întreagă e altfel decât acum douăzeci de ani. Noi, românii, suntem mai sceptici, mai dezamăgiți, chiar dacă în esență o ducem mai bine decât atunci. Cei care ne-au condus în acest răstimp și-au încălcat atâtea promisiuni față de noi și suntem în continuare incapabili să capitalizăm pe deplin de pe urma statutului nostru de cetățeni europeni. Pleacă în continuare în străinătate atât de multe minți strălucite și atâtea brațe pricepute, iar reconstrucția țării noastre se tot amână. Papa Francisc, la fel ca Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, a venit să ne dea asigurări că ne vede, ne aude și ne înțelege frământările și ne-a transmis cât se poate clar că avem în el un mare aliat. Iar românii, in ciuda blazării și resemnării generale, i-au întors cu mult entuziasm salutul plin de afecțiune.
„Totul s-a desfășurat într-o ordine cum rar am văzut la o masa atât de mare de oameni”
- Cum a fost întâmpinat Sfântul Părinte de români?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Sanda Nicola: Autoritățile spun că în jur de cinci sute de mii de pelerini au venit în total la întâlnirile cu Papa Francisc, unii dintre ei au călătorit sute de kilometri ca să fie prezenți, au înfruntat vreme instabilă, cu ploi torențiale și caniculă deopotrivă. Nicăieri nu au fost probleme, totul s-a desfășurat într-o ordine cum rar am văzut într-o masă atât de mare de oameni. Am văzut atât de mulți oameni bucuroși și liniștiți în aceste zile și recunoștința se manifesta la tot pasul, încât aș fi vrut să nu se termine niciodată această stare de grație în care plonjasem cu toții.
- Cum este să faci parte dintr-un grup restrâns de jurnaliști, acceptați în preajma unuia dintre cei mai importanți oameni din lume? Ce piedici și ce provocări ai întâmpinat?
Sanda Nicola: Este fără îndoială un mare privilegiu să poți să te afli în proximitatea unui Suveran Pontif, să-i poți adresa câteva cuvinte, să-l observi de aproape și să-ți verifici percepțiile pe care ți le-ai format urmărindu-l doar la televizor, până acum. Mie mi s-a confirmat din plin faptul că Papa Francisc chiar este ceea ce pare: un slujitor smerit al lui Dumnezeu și al oamenilor în egală măsură. Papa Francisc se oferă cu generozitate celorlalți, nu se menajează, nu ezită să facă el primul pas sau să întindă el mai întâi mâna. Odată ce am obținut acreditarea de a călători împreună cu Sanctitatea Sa nu pot spune că au fost piedici în a-mi face meseria, dimpotrivă, cei din grupul „vaticaniștilor” am avut acces la multe informații un pic înaintea tuturor. Sunt, desigur, și reguli stricte cărora trebuie să te conformezi. De exemplu, primești informații sub embargo, adică nu ai voie să transmiți absolut nimic despre acel subiect până la ora stabilită. Apoi, dacă în conferința de presă se decide că Papa răspunde doar la un anumit număr de întrebări și se alcătuiește o listă nominală de reporteri care au voie să-i adreseze întrebări, nu se cade să încalci această convenție și să te trezești vorbind dacă nu ți s-a dat cuvântul.
- A fost o călătorie și pentru tine această campanie. Câte drumuri ai făcut? Câte interviuri și întâlniri? Câtă muncă de documentare?
Sanda Nicola: Am filmat o serie de reportaje exclusive la Roma, Florența și la Assisi, după care am ținut să merg în fiecare comunitate în care urma să ajungă Papa Francisc și am realizat câte o ediție Digi24 Special în direct de la Blaj, București, Iași și Șumuleu Ciuc. Dar pentru mine documentarea a început în urmă cu mulți ani, în 2005, când am fost prima oară la Vatican înainte ca Papa Ioan Paul al II-lea să treacă la cele veșnice. Am urmărit apoi Conclavul care l-a ales Papă pe cardinalul Ratzinger, iar aceste evenimente au trezit în mine un interes aparte pentru religie. Am urmat apoi o facultate de științe sociale în Marea Britanie, unde am învățat un pic mai mult despre creștinism și coexistența cu alte religii și am căutat mereu prilejul de a face reportaje despre credință. De când s-a deschis Digi24, în martie 2012, am relatat mereu despre evenimente ale Bisericii, iar telespectatorii noștri au urmărit programe ample și în primăvara lui 2013 când a demisionat Papa Benedict al XVI-lea, și când a fost ales cardinalul Bergoglio, am transmis și întronizarea Papei Francisc, m-am ocupat apoi de programele prilejuite de beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. În 2016, am transmis din insula Lesbos când Papa Francisc și Patriarhul Bartolomeu I au mers în taberele de refugiați și s-au rugat împreună pentru cei care au murit înecați în Marea Egee... de-asta spun că documentarea mea pe acest subiect a început în urmă cu mulți ani, vizita de acum a Papei Francisc în țara noastră a fost doar ocazia să pun în context tot ce am acumulat până aici.
Cadoul pentru Sfântul Părinte – memoriile lui Iuliu Hossu, unul dintre episcopii beatificați la Blaj
- I-ai oferit un cadou Sfântului Părinte. Cum a primit acest dar? Este o practică obișnuită în relația dintre presă și Sfântul Părinte?
Sanda Nicola: A făcut ochii mari când i-am spus că sunt memoriile lui Iuliu Hossu, unul dintre episcopii martiri pe care urma să-i beatifice la Blaj, și a atins cu delicatețe coperta pe care scria în italiană „Credința noastră este viața noastră”, ca și când ar fi mângâiat-o. Da, vaticaniștii obișnuiesc să-i facă daruri, să-i ceară binecuvântări. O jurnalistă spaniolă i-a adus un desen făcut de fetița ei, iar un corespondent italian mi-a spus că îi aduce mereu copii ale articolelor pe care le publică despre el.
- În general, în astfel de evenimente, apare o oarecare competiție între jurnaliști. Cum a fost în cazul vizitei apostolice a Papei Francisc? S-a simțit această competiție pentru exclusivitate, pentru imaginea memorabilă?
Sanda Nicola: În toate interacțiunile mele cu colegi din alte redacții am avut parte de mult fair play și respect reciproc.
- „Grădina Maicii Domnului” și imaginea Patriarhului Teoctist care îl îmbrățișa frățește pe Papa Ioan Paul al II-lea. Acestea sunt „imaginile iconice” ale vizitei papale din 1999. Cu ce imagini rămâne România după această vizită?
Sanda Nicola: E greu de spus, pentru că au fost patru puncte de pelerinaj care au pulsat la intensitate maximă. Eu o să păstrez pentru totdeauna în minte imaginea cu mulțimea adunată pe Câmpia Libertății de la Blaj pentru Sfânta Liturghie de beatificare a episcopilor greco-catolici martiri. Cred că n-au mai fost niciodată atât de mulți oameni strânși acolo după momentul din primăvara lui 1848 când zeci de mii de ardeleni strigau „Noi vrem să ne unim cu țara!” A fost o mare ocazie pentru mine să pot evoca acest episod crucial din istoria noastră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
