România degeaba. Comuna cea mai săracă din UE, unde sărăcia se transmite din tată-n fiu
În Romania, sărăcia se transmite de multe ori din generație în generație. Părinții nu au fost la școală, nu muncesc, trăiesc de azi pe mâine. Singurii bani vin de la stat. Mai trist e că mulți își cresc copiii la fel: departe de școală, departe de șansa la o viață normală. Autoritățile nu au nicio soluție, constată doar că de la lună la lună numărul celor care cer ajutor de la stat crește. Este situația din Lungani, Iași, comuna cea mai săracă nu doar din România, ci din toată Uniunea Europeană.
Una din patru familii din Lungani supravieţuieşte cu venitul minim garantat de stat. Cei mai mulţi oameni trăiesc într-o sărăcie lucie: case din lut, mici şi dărăpănate.
„E considerată cea mai săracă comună din Uniunea Europeană”, spune Gheorghe Pricopie, primarul comunei Lungani, Iaşi.
Pe Elena Hrib am găsit-o măturând în curtea primăriei. Are aproape 55 de ani şi nu a a avut niciodată un loc de muncă. Pe lună primeşte 142 de lei.
„Mătur, mătur prin şanţ, car lemne, ce este nevoie. Sunt alţii care mai chiulesc, mai trag pe dreapta, nu mai muncesc”, spune ea.
Femeia spune că a căutat cândva un loc de muncă, însă a renunţat demult:
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
-V-aţi obişnuit să primiţi un ajutor de la stat?
-Da, dacă aşa a fost dat aşa. Nu am mai umblat. Am rămas pe loc, aşa, ştiţi.
-Aveţi acest regret că aţi rămas pe loc, cum aţi spus dumneavoastră?
-Nu am nici un regret. Ce să fac? Asta e situaţia.
Gabi are 37 de ani, patru copii acasă şi de ani de zile trăieşte din ajutorul de la stat. Acum primeşte 400 de lei, în schimbul cărora trebuie să muncească 78 de ore în folosul comunităţii, adică aproape zece zile pe lună.
-Vă amintiţi cam de câţi ani primiţi ajutor social?
-Păi, de la început, de când s-a dat ajutorul, nu ştiu chiar data, dacă cu cartea nu le am.
-Aţi avut vreun loc de muncă?
-Nu, nu. Dacă nu am carte, nu ne primeşte fără carte în altă parte.
Altă gospodărie, o situaţie şi mai grea. Mariana are 40 de ani şi zece copii. Doi dintre ei sunt însă mari şi au plecat de acasă. Primeşte 600 de lei ajutor de la stat
„Asta este casa mea. E făcută de anul trecut şi nu este terminată. Două camere sunt terminate, o cameră nu este terminată. Zece persoane stăm în casă cu copii mici. Trăim din alocaţii, se vede că suntem necăjiţi, copii mulţi”, spune Mariana Astanei.
La marginea satului Zmeu din comuna Lungani, mai mulți oameni care trăiesc din ajutor social sunt la lucru. Unii lucreaza două zile pe lună, alții două săptămâni, în funcție de banii pe care îi primesc.
-Pe parcurs, în fiecare săptămână avem câte o zi pe săptămână în care trebuie să facem curăţenie de la ajutor social.
-Sunt necăjită, iau şi eu ajutor social, nu am carte.
-Dar unde să caut? Am trei clase şi nu am unde să muncesc şi luăm şi noi ajutor social să trăim mai bine.
Ceilalţi localnici văd atlfel situaţia:
-Nu ai pe cine plăti pentru că ei iau şi stau în crâşmă, în loc să vină să facă treabă.
-Am grădină mare, am vie şi plătesc bine, nu aşa, dar nu le convine. Dacă iau degeaba de ce să muncească?
Autorităţile spun că triază tot timpul dosarele, dar numărul celor care au nevoie de ajutor social creşte de la lună la lună.
„Ei trăiesc cu alocaţia şi cu ajutorul social. Şi atunci eu am mai dat jos. Dau jos trei, vin şapte înapoi cu acte, nu poţi să spui că nu îi primeşti”, spune Gheorghe Pricopie, primarul comunei Lungani, Iaşi.
„Luna trecută au venit 175 de dosare noi şi 17 dosare noi la Lungani. Avem dosare suspendate la venitul minim garantat, 207 dosare”, spune Costel Grojdea, directorul AJPIS Iaşi.
În judeţul Iaşi sunt 8.200 de beneficiari ai venitului minim garantat, iar pe lună se cheltuiesc cu aceştia peste 2,65 milioane de lei.
În România sunt sate întregi unde oamenii nu muncesc. Sunt aşa numiţii asistaţi social. În total, 250.000 de români, cât întreaga populaţie a unui judeţ de mărimea Mehedinţiului sau Ialomiţei. Sunt oameni care nu au carte, nu au muncit nici măcar o oră în viaţa lor şi unii nici nu vor să o facă. Pe de altă parte, statul recunoaşte: şi dacă ar vrea să se angajeze, aceştia nu ar avea unde. Ce e de făcut? Încercăm să aflăm împreună cu autorităţile răspunsul la această întrebare, în campania Digi24 „România degeaba”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
