Relaţia cu Biserica Greco-Catolică, una dintre problemele spinoase de după 1990
Prin decretul CPUN din aprilie 1990, semnat de Ion Iliescu, luau fiinţă două comisii. Prima, alcătuită din reprezentanţi ai guvernului şi greco-catolici, se ocupa de proprietățile confiscate ajunse la stat. În cealaltă comisie, greco-catolicii discutau cu ortodocşii câte dintre bisericile şi catedralele folosite de Biserica Ortodoxă pot fi retrocedate şi în ce condiţii.
IPS Andrei Andreicuţ, mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului: "Dacă Biserica Greco-Catolică din Transilvania a luat fiinţă cu o parte din ortodocşii care au trecut la ea prin presiunea Curţii din Viena, de data aceasta regimul comunist a prigonit biserica greco-catolică".
În câteva comune din Transilvania, sătenii celor două comunităţi erau pe cale să treacă pragul confruntărilor verbale. La începutul lui 1990, la Cluj, greco-catolicii şi-au ţinut liturghia afară, lângă fosta catedrala franciscană pe care o revendicau.
Astfel de situaţii au dus la implicarea directă a Vaticanului atât în discuţiile cu statul, cât şi cu Biserica Ortodoxă:
Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române: „Soluţia dialogului, locaşul de cult rămâne în posesia comunităţii majoritare, comunitatea majoritară ajută comunitatea minoritară să-şi contruiască un locaş de cult, exista şi varianta slujirii alternative, a fost confirmată trei ani mai târziu la întâlnirea de la Balamant în Liban dintre bisericile ortodoxe şi Biserica Romano-Catolică în care s-a discutat, printre altele, şi problema neînţelegerilor dintre ortodocşi şi greo-catolici în diferite state, adică România şi Ucraina”.
Cum însă rezultatele se lăsau aşteptate, episcopul greco-catolic de Bucureşti spune că, in extremis, s-a apelat la justiţie. Cărţile funciare au fost dovezile principale.
PS Mihai Frăţilă: „Biserica Sf. Vasile cel Mare, care a devenit anul trecut în mai catedrala episcopiei de Bucureşti, s-a reîntors în proprietatea bisericii greco-catolice abia în 2006, după 16 ani de proces. Cum spun consternarea era când se prezenta un alt adevăr decât spunea inclusiv pisania bisericii din 1909. Această realitate a puţinei disponibilităţi pentru adevăr, asta ne surprinde şi astăzi”.
Această biserică era plină de credincioşi ortodocşi. Este foarte greu pentru membrii unor comunităţi care merge la biserică, să i se spună la un moment dat, că trebuie să meargă în altă parte
Teodor Baconschi: „Au existat şi oameni cum a fost Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului care le-a pus greco-catolicilor în mână cheile Catedralei din Lugoj. S-a dus la omologul său greco-catolic şi i-a spus: "Dragă frate, aceasta este a voastră! Iată şi cheile!".
PS Mihai Frăţilă, Eparhia Greco-Catolică de Bucureşti: „Acest om a înţeles că dreptatea nu se exprimă doar verbal, ci se exprimă prin fapte. Pe când în celelalte episcopii din Transilvania, aceste retrocedări pe cale amiabilă se pot număra pe degete, era retrocedată acolo unde fosta biserică greco-catolică era abandonată, această sumă infimă care nu deranja pe nimeni”.
O astfel de excepţie este şi biserica greco-catolică din strada Sirenelor din Bucureşti, recuperată chiar în decembrie 1989. Folosită de ortodocşi după 1948, biserica era în paragină din 1984 pentru că întreaga zonă era sortită demolării.
Constantin Oltean, preot: „Întreaga pictură din biserică nu se mai vedea nici un sfânt, casa parohială era plină cu cărbuni, grădina plină de buruieni, toate uscăturile că era totuşi iarnă. Noi ne-am bucurat că am găsit-o şi că putem să începem să ne desfăşurăm şi noi activitatea”.
În prezent, ierarhia ortodoxă spune că majoritatea problemelor s-au rezolvat şi că orice apel la instanţe trebuie să înceteze.
În replică, greco-catolicii spun că din cele 2000 de biserici pe care le aveau înainte de război, le-au fost retrocedate, în 25 de ani, doar 120.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
