Prețul banilor din străinătate. Cu ce probleme se confruntă copiii ai căror părinți au plecat la muncă peste hotare
Diana Saca are 17 ani şi este elevă în clasa a 11-a la un liceu din Osica, judeţul Olt. Tatăl fetei a plecat în urmă cu opt ani la muncă în Italia. Deşi cei doi vorbesc zilnic la telefon şi pe reţelele de socializare, despărţirea e dureroasă.
„La început mi-a fost mult mai greu. Eram foarte mică. Eram în clasele primare când a plecat. Mama mea îmi povesteşte şi acum când plângeam seara când ne culcam”, spune Diana Saca.
Psihologul liceului o consiliază săptămânal pe Diana şi pe alţi 38 de elevi aflaţi în aceeaşi situaţie.
„Întâlnirile cu elevii se realizează săptămânal, cu programare periodică. Modificări în comportamentul elevilor - la început se vede o schimbare, copiii suferă o traumă”, spune psihologul Ionela Tudorică.
Pedagogii de la inspectoratul şcolar Olt au făcut şi un studiu din care a rezultat că elevii cu părinţi plecaţi în străinătate sunt mai predispuşi să creeze probleme.
„Vorbim aici despre absenteism, despre o motivație şcolară fluctuantă sau chiar în scădere continuă, despre un sentiment de abandon pe care îl au copiii, de insecuritate, de lipsă de afecţiune”, arată Speranţa Mihalcea, directorul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Olt.
Situaţie similară şi la Iaşi, unde, oficial, aproape 4.000 de copii sunt în grija unor rude şi nu a părinţilor. Neoficial, cifrele ar putea fi şi de trei ori mai mari. Tot oficial există acolo aproape 600 de familii unde ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate şi 2.000 unde este plecat unul dintre soţi.
„Părinţii le explică clar - mergem să facem un anume lucru, să facem o casă, să cumpărăm televizor, calculator şi atunci ei percep mai uşor (...)Tot nu este mama, nu este tata. Au o tristeţe în ochi pe care nu o putem combate cu absolut nimic”, spune Irina Lupu, directoarea Şcolii Generale Aron – Vodă.
„Copiii se simt abandonaţi. Chiar dacă ei spun:da, du-te, avem nevoie de calculator, de bicicletă... nu e adevărat. Ceea ce simt ei este altceva şi subconştientul lor, mai devreme sau mai târziu, va reacţiona”, crede psihologul Mihaela Ghircoiaş.
Mulți dintre copii renunţă la şcoală şi devin infractori.
„În jur de 40 la sută ajung să lipsească foarte mult de la şcoală. Îşi strică relaţia cu familia lărgită, bunicul, bunica, unchiul sau mătuşa. Pe calea delincvenţei juvenile ajung să fure, să consume alcool în cantităţi mari, iar cu acest absenteism, undeva la vârsta majoratului ajung şi fără şcoală şi cu mari probleme de delincvenţă”, spune Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Iaşi.
La nivel naţional aproape 80.000 de copii trăiesc fără cel puţin un părinte, care a plecat la muncă peste hotare. Dintre aceştia, numai anul trecut, 3.300 au intrat sub protecţia statului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
