În Timişoara, a plouat în luna mai cât pentru trei luni - 120 de litri pe metru pătrat. Ploile au trecut, dar au venit facturile. Mai mari şi cu 50 la sută faţă de cât erau în mod obişnuit.
„Apa meteo este aici la ultima poziţie. Luna trecută, pentru că au fost cantităţile acelea mult mai mari decât de obicei, avem 10 metri cubi apă de ploaie la o suprafaţă de 72 de metri pătraţi. Diferenţa faţă de factura precedenta ar fi undeva la 30 de lei”, spune o localnică.
Reprezentanţii companiei de Apă-Canal susţin că oamenii nu plătesc „apa de ploaie”, ci serviciul de canalizare.
„Atunci când apa este diluată, noi cheltuim foarte mult şi trebuie să venim cu adaosuri suplimentare, pentru că ne trebuie în procesul biologic un anume raport de carbon, azot şi fosfor”, explică Ilie Vlaicu, director general Aquatim.
Pentru alţii însă, apa de ploaie este mană cerească. Familia Apetroaiei, spre exemplu, colectează apa şi o folosesc pentru a uda grădina.
„Economie, la apă. Chiar nici nu am plătit mult, am plătit 40 de lei, ce folosesc la spălat, la baie. În rest, de aici. De abia aştept să plouă, ca să nu folosesc de pe reţea”, spune Maria Apetroaiei.
Consum de apă plătit se calculează în funcţie de cantitatea de precipitaţii şi suprafaţa de pe care se colectează apa de ploaie.
Societatea de Apă-Canal susţine că, deşi are încasări mai mari după perioadele ploioase, pentru companie nu este un avantaj, dimpotrivă. Are cheltuieli mai mari pentru tratarea apei uzate diluate, la stația de epurare.