Pensionari puși pe drumuri. Arhivele fostelor platforme industriale au fost mutate în toata țara

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Înainte de 1989, Nicolae Moraru a lucrat doi ani la Crucea Roşie din Suceava. Când a venit vremea pensionării, funcţionarii i-au cerut adeverinţa de salariat pentru acea perioadă.

A urmat o întreagă aventură. Primul drum l-a făcut la Suceava. Acolo i s-a spus că arhivele Crucii Roşii au ars şi mai bine ar încerca la Arhivele Naţionale din Bucureşti.

Nici acolo nu a avut noroc. I s-a sugerat să încerce în Bacău, de unde a fost trimis la Iasi, apoi din nou la Suceava şi iar în Bacău. În cinci ani, omul a bătut aproape 1.300 de kilometri pentru un simplu act.

„Vreo patru-cinci ani m-am chinuit, dacă am ajuns şi la Bucureşti. Întâi m-am chinuit cu ai noştri la Suceava, scrisori peste scrisori, le explicam, am mers la ei o dată şi a doua oară şi ei... că nu se poate, că au ars actele. De la Bucuresti m-au trimis să rezolv problema la Bacău, cu care nu am avut nicio treabă”, povestește Nicolae Moraru.

Nici Emil Enache n-a avut mai mult noroc. De şase ani încearcă să obţină adeverinţa de salariat de la societatea unde a lucrat ca inginer în tinereţe.

„Am fost activist de UTM o perioadă la Târgu Neamț, în două mari comune industrializate. Până la urma am cedat, permanent mi s-a dat răspunsul ăsta: că nu sunt dosarele în ordine”, susține Emil Enache.

Pentru câţiva bani în plus la pensie, oamenii sunt nevoiţi să alerge sute de kilometri.

„Este vorba de perioade de timp sau sporuri salariale care nu au fost înregistrate în cartea de muncă. Solicitanții sunt obligați să aducă adeverințe de la unitățile la care au lucrat”, explică Daniela Adjudeanu, purtătorul de cuvânt al Casei de Pensii Bacău.

Până în anii '90, aici a funcționat cel mai mare centru de confecții din Moldova. Avea peste 3.000 de salariați. După ce fabrica a falimentat, în locul ei a fost contruit un hipermarket, iar toate arhivele cu documetele angajaților au fost mutate la Arad.

Din birourile lor, funcţionarilor li se pare totul simplu.

„Faptul că sunt la Brăila sau la Arad sau mai știu eu unde nu e un impediment. Pentru ca Poșta sau alte societăți de curierat funcționează”, spune Vilică Munteanu, şeful Direcției Județene Bacău a Arhivelor Naționale.

Doar că durează şi este costisitor, spun cei care au apelat la serviciile de curierat. Oamenii se plâng că au plătit chiar şi 150 de lei pentru ca la final să constate că au primit altceva decât au cerut sau documentele sunt incomplete.