Extaz şi agonie. Aşa s-ar putea descrie în două cuvinte istoria acestui palat construit de negustorul Adolf Braunstein.
Construit la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX, Palatul Braunstein a fost de-a lungul timpului hotel, bancă sau sediu de partid. În ultimii ani, la parterul cladirii a funcționat o galerie de artă.
De-a lungul existenţei, clădirea a trecut prin bombardamente, cutremure sau inundaţii. Şi dacă intemperiile nu au reuşit să-l doboare, oamenii au izbândit. Începutul sfârşitului a fost naţionalizarea din 1948. Atunci, camerele din palat au fost transformate în apartamente sociale. După 1989, moștenitorii proprietarului au cerut retrocedarea. Cererea a fost aprobată, dar ulterior, Primăria a răscumparat imobilul pentru a-l introduce în circuitul turistic și cultural al orașului. Lucrurile s-au blocat însă. Autorităţile nu au reuşit să ajungă la o înţelegere cu ultimul locatar al Palatului Braunstein - Ioan Matei Agapi. Omul locuiește acolo de 37 de ani şi refuză să plece, pentru că nu i s-a oferit la schimb o locuință decentă.
„Variantele pe care le-am primit le aveți și în niște fotografii pe care le-am făcut împreuna cu fiica mea, în spațiile pe care le-am primit. Am primit o locație lângă Golia într-o curte cu rromi, mie îmi sunt foarte dragi țiganii, trei camere diferite în curte cu closetul de asemenea comun undeva tot în curte. 'Cum? Dar vă dăm trei camere'.O altă variantă a fost undeva pe strada Kogălniceanu, casă goală, formată dintr-o singură cameră 5/6 fără geamuri”, a explicat Ioan Matei Agapi.
În ciuda situaţiei, reprezentanții municipalitații se laudă cu planuri măreţe. „ Încercăm acolo să facem un centru european în care sa ne asociem împreuna cu institutul german și cu institutul francez de cultură, pe finanțare europeană, să putem să-l reabilitam și să-i dăm o funcțiune publică. Este și proiectată construcția în momentul de față pentru consolidare și reabilitare și refacere monument, aproape 37 de milioane de lei, aproape 10 milioane de euro”, a spus Mihai Chirica, viceprimar al Iașiului.
Până proiectele de pe hârtie vor deveni realitate, ieşenii văd că parte din istoria oraşului lor moare. Clădirea este înscrisă pe lista imobilelor cu gradul de risc seismic 0.