Prelungirea Ghencea, în zona de sud-vest a Capitalei, este exemplu de haos urbanistic. Zeci de vile şi ansambluri de blocuri au fost ridicate în ultimii ani chiar la marginea drumului. Şoseaua, cu o bandă pe sens, nu a fost proiectată pentru o asemenea aglomerare. Acum e sufocată.
„Era câmp peste tot aici, acum uitaţi ce este. Blocuri... Cum se schimbă lumea, peste tot”, spune un cioban din zonă.
Cei care au vrut o oază de linişte şi-au ridicat casele direct pe câmp, după propriile criterii.
„Ce vedeţi pe aici, pietrişul ăsta, noi l-am procurat pentru că se făceau noroaie. Degeaba veneam noi de la astfalt pentru că aici era nenorocire”, spune proprietarul unei case.
Împărţiţi între Bucureşti, Bragadiru şi Domneşti, oamenii nu ştiu cui să se plângă.
„Nu s-a ocupat nimeni de povestea asta. Adică, domnule, când se aprobă un proiect, vino la faţa locului şi trasează. Îi spui: domnule, uite, aici, aici şi aici”, mai spune omul.
Anunţurile care promit o viaţă senzaţională, ieftină şi fără riscuri sunt la tot pasul. Preţurile mici atrag oameni dispuşi la compromisuri. Şi nu e singura zonă cu probleme.
Adrian Bălteanu, arhitect, Observatorul Urban Bucureşti: Sunt cazuri de artere majore în nordul Bucureştiului care au de-a lungul lor mai multe PUZ-uri făcute de investitori privaţi şi fiecare PUZ are un alt profil transversal al străzii. Adică uneori ai strada mai lată, mai scurtă, pe stânga lărgită, pe dreapta lărgită.
„Văzute de sus, casele de la marginea Bucureştiului arată ca nişte ciuperci apărute la întâmplare, pe un câmp, după ploaie. Cele mai multe dintre ele nu au utilităţi, iar drumurile de acces sunt construite în funcţie de case şi nu invers, aşa cum ar fi normal. Cu totul altfel se procedează însă în vestul Europei”, transmite Adrian Cojocaru, corespondent Digi24.
„În Spania în cazul extinderii unui oraş, de exemplu cum este capitala Madrid, toate amănuntele sunt puse la punct încă dinainte să apară construcţiile. Zona este amenajată perfect de către autorităţi. Există străzi, există sistem de iluminat public, iar în zonele unde încă este zonă verde acolo sunt trase toate utilităţile. Ce îi rămâne constructorului să facă? Evident, să construiască clădiri”, transmite corespondentul Digi24 la Madrid Ciprian Bălțoiu.
Spaniolii au pregătit terenul pentru aproape 600 sute de apartamente şi zeci de case. Nimeni nu se poate abate de la regulă. În prealabil, terenurile au fost comasate, iar proprietarii au fost nevoiţi să cedeze anumite bucăţi de pământ în folosul comunităţii. Totul se construieşte unitar.
Diferenţele între felul în care arată periferiile marilor oraşe din Europa şi Bucureşti sunt uriaşe şi se văd cel mai bine din satelit.
De vină, spune arhitectul-şef al Capitalei, ar fi legea care e făcută prost: nu le permite autorităţilor să se atingă de proprietatea privată.
Gheorghe Pătraşcu, arhitectul-şef al Capitalei: Primăria stabileşte regulile generale în ce priveşte zonele astea limitrofe. Competenţa ei de autorizare este numai pe zona centrală, în zonele protejate. Competenţa de autorizare pe zonele periferice este la sectoare. Nu poate să acţioneze mai mult. Sigur, şi acolo există tot felul de presiuni pedentru că fiecare proprietar vrea să construiască cât mai mult şi cât mai în folosul lui. Nu se gândeşte deloc la interesul general.
Arhitecţii spun însă că legea există şi oferea soluţii viabile, dar a fost modificată în rău în 2011.
Adrian Bălteanu, arhitect, Observatorul Urban Bucureşti: Înainte de ultima modificare a legii exista obligativitatea ca primăria, prin comisa de urbanism, să analizeze zonele de dezvoltare a localităţilor şi să stabilească: „astea sunt zonele de dezvoltare şi nu altele”.
Pe lângă cele două milioane de locuitori ai Capitalei, cifre neoficiale arată că încă un milion de oameni stau la marginea Bucureştiului şi în comunele limitrofe. Dintre aceştia, 60% locuiesc în ansamblurile de blocuri ridicate în ultimii 15 ani, iar 40% în vile ridicate recent.