„În ziua atacului, m-am deplasat cu colegul meu, Mihai Iachim, cu mașina de serviciu, din campusul în care locuiam, la locul de muncă. Am parcat, am mers în birou și în jurul orei 6 fără 10 s-au întrerupt toate utilităţile, au început să sune alarmele. Este un plan de urgenţă, când angajaţii trebuie să se adune într-un loc bine stabilit”, a povestit Liviu Floria, în vârstă de 46 de ani, originar din Pitești.
Acesta a spus că au observat intrând pe poarta de acces o mașină din care au coborât patru atacatori care au imobilizat forțele de securitate. Teroriștii au imobilizat apoi personalul de conducere, și au percheziționat toate birourile descuiate.
Liviu Floria a intrat, imediat după declanșarea alarmei, în birou, alături de un alt coleg român, au încuiat ușa și au stat ascunși, doar cu puțină apă și câțiva biscuiți, de miercuri dimineață, până joi, în jurul orei 14.
Acesta a mai povestit că atacatorii, care erau echipați cu grenade și cu mitraliere, au percheziționat toate birourile, au aruncat calculatoare, în timp ce trăgeau focuri de armă și țipau.
Liviu Floria a spus că a ținut legătura cu un coleg, până când acesta din urmă a fost luat ostatic, cu ambasada de la Alger și cu Ministerul Român de Afaceri Externe.
În momentul în care în complexul energetic s-a făcut liniște, cei doi români au ieșit din biroul în care au stat baricadați și s-au întâlnit cu alți colegi de-ai lor care au reușit să se salveze. Împreună au plecat prin deșert, în jurul orei 2 noaptea, către Jandermeria algeriană, având ca reper o făclie.
Cu o oră înainte să ajungă la drumul național, patru dintre ei au cedat fizic și au decis să rămână la o locație de exploatare până la sosirea unor ajutoare.
„În deşert ne-am despărţit, patru colegi nu mai puteau să meargă, erau obosiţi, epuizaţi. Eu am plecat cu alţi doi colegi, plus un localnic pe care l-am rugat să ne ajute. Ceilalţi patru au rămas la o locaţie de exploatare. S-a dovedit că armata americană nu a mers la ei să îi salveze, până la urmă au plecat şi ei să se salveze pentru că le era foarte frig, nu aveau apă, dar au ajuns şi s-au salvat”, a mai afirmat Floria.
Liviu Floria, alături de alți trei colegi, au reușit, după 30- 35 de kilometri de mers prin deșert, să ajungă la Jandarmeia algeriană, care i-a predat armatei americane și i-a dus la baza Ramstein din Germania.
Mărturii din infern
„Norocul meu a fost că nu ne-am întâlnit pe drum cu ei (dimineață n.r.). Diferenţa între viaţă şi moarte a fost de 3 minute”.
„Noi ne-am salvat, prin forţele noatre, prin puterea noastră. Nimeni nu a venit să ne spună ce să facem. Ne-am luat soarta în mâini şi am reuşit să evadăm la momentul potrivit. Ne descoperiseră şi următorul pas era să ne captureze şi să ne ucidă”.
„Era întuneric, ne-am strecurat pe sub maşini, ne-am târât, am ajuns la un gard, am reuşit să sărim şi de acolo am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ajungem unde ne propusesem”.
„Nu mă simt deloc bine, a fost un coşmar, ceva de neimaginat pentru ce înseamnă deşert şi să lucrezi în locuri izolate. Veau să mă odihnesc, să-mi continui viața”.
„Terifiantă, nu am cuvinte. Simţi că eşti părăsit, că poţi fi terorizat fără vină”.
Liviu Floria, despre al doilea român decedat: „Eram ca frații”
Liviu Floria a aflat de la jurnaliști, în timpul conferinței de presă, că un al doilea coleg al său a decedat.
Vizibil șocat și emoționat, Floria a lăcrimat în timp ce declara că nu este posibil ca Mihail Marius Bucur să fi murit, deoarece era puternic psihic.
„Eram colegi de module. Eram mereu împreună, eram frați. Am avut nişte informații că a ajuns la spital, dar nu că e rănit grav. Am convingerea că o să ajungă cu bine acasă”, a declarat bărbatul.