„Este o proteză, e formată din mai multe părţi, cupa din fibra de carbon, tija care se poate regla”, a spus plutonier major Vasile Zbânca, subofiţer de Stat Major.
Protezele de carbon sunt coşmarul de care Vasile Zbânca nu va putea scapa întreaga viaţă. 2010 a fost anul pe care plutonierul ar dori sa-l uite. Să-l şteargă din memorie, chiar dacă asta ar însemna să piardă un an din propria viaţă. Atunci pleca în cea de-a doua lui misiune în Afganistan. Şi tot atunci, soldatul român îşi pierdea doi camarazi de suflet. Coloana de blindate în care patrula a fost atacată de insurgenţi.
„În urma deflagraţiei ne-am răsturnat, iar eu am fost aruncat afară din maşina. Pur şi simplu, aceasta a fost scăparea mea, ceilalţi doi au decedat pe loc”, a spus Vasile Zbânca.
Militarul român a ajuns de urgenţă pe mâna medicilor americani. S-a trezit la trei zile de la producerea atacului. Atunci a aflat că prietenii lui au fost ucişi. Tot atunci, medicii i-au dat cumplita veste: ambele picioare i-au fost amputate.
„Este un model de urmat, un om cu un moral extraordinar pe care am vrea mulţi dintre noi să îl avem”, a spus maior Cosmin Romonşi, şef de compartiment în cadrul Statului Major.
Mai bine de un an, bărbatul a învăţat să meargă din nou. Soţia şi băiatul de doar un an au fost cei care i-au dat putere.
„A fost un moment foarte greu când am aflat, dar greul care a fost a trecut şi e bine”, a spus Alina Zbânca, soţia lui Vasile.
Acasă, Vasile Zbânca nu a renunţat sa zâmbească. David, noua minune a familiei lui, aşa cum spune plutonierul, este doar unul dintre motive.
Vasile Zbâncă nu este singurul soldat căruia teatrul de conflict i-a schimbat viaţa. În Irak şi Afganistan, peste 130 de militari români au fost răniţi iar 27 şi-au pierdut viaţa.