Ce poate fi mai relaxant decât o vacanţă la o pensiune, pe malul unui lac, unde liniştea şi peisajele încarcă bateriile oricărui vizitator. Poate doar câteva zile petrecute la un castel departe de civilizație, fără televizor și fără internet. Alegerea vă aparţine, noi nu facem decât să vă arătăm astfel de locuri de poveste.
În Valea Doftanei se ajunge pe un drum de 14 kilometri, destul de anevoios, ce porneşte din Comarnic. Păşim, parcă, într-o altă lume, nimic aici nu aduce aminte de viaţa agitată a oraşului. În liniştea de pe marginea lacului Paltinul turiştii pot găsi relaxarea de care au nevoie.
Peisajul este cel care îţi ia ochii atunci când ajungi în acest loc. De pe terasa pensiunii poţi savura liniştită o ceaşcă fierbinte de ceai şi te poţi bucura de privelişte asupra întregului lac.
La pensiuni, bucatele sunt atent pregătite de chefi pentru care atât gustul, cât şi aspectul mâncării trebuie să fie de nota zece. Nouă ne-au pregătit o porţie de paste făcute în casă, cu muşchi de vită şi un sos de unt cu ghebe şi fructe de pădure culese din zonă.
„Aici avem şi gherghina de care vorbeam, care este o pastă din ea, pe care am ţinut-o în oţet de vin roşu, un element dulce acrişor. Acum ave partea finală care este muşchiul de vită”, spune chef Alexandru Dumitru.
„Este un loc absolut superb, mai ales priveliştea este magnifică. Şi îmi place foarte mult că este un loc liniştit, condiţiile sunt foarte bune şi mă bucur că sunt aici şi că voi petrece câteva zile, cred că formidabile", spune o turistă.
„Un loc deosebit, cred că este unic pe Valea Prahovei. Ca locaţie este foarte bine aşezat pe Valea Doftanei, aproape de baraj", afirmă un bărbat.
La nici o sută de kilometri de Valea Doftanei, oricine îşi doreşte să afle cum trăiau înainte-vreme boierii, îşi poate petrece câteva zile chiar pe domeniul castelului Mikes din judeţul Covasna. Aici, în inima secuimii, se întinde pe 30 de hectare un ansamblu uriaş, cu păduri şi conace construite undeva în secolul al VII-lea. Zona sălbatică pare desprinsă din poveşti. Proprietarii domeniului l-au recuperat de la statul român în anii '90.
„Locuiesc aici cu familia mea, mama mea este aici, fratele meu este aici. Ne ocupăm de pădure, de agricultură deci este un domeniu şi avem multe reponsabilităţi şi aici şi sătenii iau parte. Turiştii iau parte şi ei la trebuirile de aici. Avem pădurea aici, munţii Carpaţi, ducem turiştii să vadă urşii, să vadă căprioarele”, spune Alexander Roz Chowdhury, proprietar domeniu Zăbala.
Acum, pe timp de iarnă, turiştii care ajung la castel se pot caza într-una din cele nouă camere aranjate exact cum erau şi în urmă cu sute de ani. În lipsa televizorului şi a internetului, turiştii pot patina pe lacul îngheţat, se pot da cu săniile pe derdeluş sau pot face drumeţii în pădure.
Chiar în mijlocul pădurii, la peste 600 de metri altitudine, turiştii au la dispoziţie două saune pentru relaxare. Aici nimeni nu mai simte frigul din plină iarnă, ci doar temperaturile de câteva zeci de grade celsius.
La castel şi mâncarea are gust diferit.
„Încercăm să fim cât mai tradiţionali. Am folosit toate reţetele familiei de aici din Transilvania. Şi încercăm să combinăm asta cu gusturie moderne. Şi încercăm să creăm şi meniuri internaţionale”, adaugă Alexander Roz Chowdhury, proprietar domeniu Zăbala
La castelul din Zabola, camerele pornesc de la preţul de 90 de euro pe noapte şi ajung la 120 de euro pe noapte.