Aceștia au spus şi care este deosebirea între o sărbătoare religioasă şi o sărbătoare laică şi dacă nu cumva în societatea românească există prea puţine sărbători pe care să le respectăm cu toţii. Şi dacă sunt prea puţine sărbători, de ce se întâmplă aşa şi mai ales cu ce urmări.
„Este foarte greu de definit o sărbătoare. Am putea spune că sărbătoare este atunci când nu este cotidian. Sărbătorile religioase se împart în timp profan, care este viața de zi cu zi și timp sacru. Sărbătorile profane, cum ar fi 1 Decembrie, nu sunt sacre, dar sunt, într-un fel, sacralizate. O națiune întreagă se recunoaște în acea sărbătoare”, a spus sociologul Vintilă Mihăilescu.
„Sărbătoarea încearcă să întruchipeze un altfel de timp, o altă calitate a timpului, sau chiar ieșirea din el. De aceea, sărbătoarea are alt ritm, astfel încât calitatea aceasta specială a timpului să fie percepută de cel care participă la sărbătoare. Prin sărbătoarea Învierii, moartea este învinsă”, a precizat istoricul Petre Guran.
Vintilă Mihăilescu a subliniat faptul că anumite tradiții țin mai degrabă de ortopraxie și mai puțin de ortodoxie: „Tradus pe românește: "Păi de ce faceți așa?" "Că așa se face, maică". Câteodată este o diferență foarte mare între ceea ce fac oamenii pentru că așa se face și semnificația atribuită creștină, pentru că o serie întreagă de practici nu sunt creștine, dar au fost asimilate și oamenii zic că așa a lăsat Dumnezeu”.