Iohannis cere reexaminarea Legii privind locuinţele de sprijin

Preşedintele Klaus Iohannis solicită Parlamentului reexaminarea Legii prin care sunt instituie locuinţele de sprijin, explicând că nu sunt precizate clar criteriile de acordare şi nu se face o diferenţiere reală între beneficiarii acestei legi şi celei privind locuinţele sociale. Preşedintele cere mai multă claritate şi precizie.

Legea pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996 a fost iniţiată de 15 parlamentari UDMR şi reglementează un nou tip de locuinţă, respectiv locuinţa de sprijin. Aceste locuinţe sunt cumpărate prin licitaţie publică de către autorităţile administraţiei publice locale şi sunt atribuite cu chirie unor persoane sau familii, care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate din locuinţele proprietate personală prin proceduri de executare silită, în urma neachitării obligaţiilor contractuale prevăzute în contracte de credit ipotecar şi a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

”Considerăm că asigurarea de locuinţe pentru categoriile de persoane defavorizate impune, în mod necesar, adoptarea de măsuri legislative coerente, eficiente, predictibile şi, în acelaşi timp, responsabile. (...) Deosebirea de tratament juridic între persoanele care pot beneficia de locuinţă socială şi persoanele care pot beneficia de locuinţă de sprijin nu se justifică", se arată în cererea de reexaminare.

Iohannis arată că din noile reglementări introduse "rezultă lipsa de claritate şi precizie a normelor juridice", fapt care riscă să afecteze principiul securităţii raporturilor juridice, pentru că definiţia "locuinţei de sprijin" este deficitară şi nu stabileşte cu certitudine care este momentul la care solicitantul poate formula cerere pentru repartizarea unei locuinţe de sprijin. Mai mult, nu se precizează nici dacă procedura de executare silită care ar afecta beneficiarii acestei legi trebuie să fie definitivă sau nu în instanţă.

Preşedintele susţine şi că sfera persoanelor îndreptăţite să solicite locuinţe de sprijin nu este clar determinată.

"Legiuitorul nu stabileşte cauzele ce determină neplata obligaţiilor rezultate din contractele de credit în măsură să corespundă caracterului social al legii transmise la promulgare. În consecinţă, orice neplată a obligaţiilor contractuale, chiar imputabilă, ar putea atrage aplicabilitatea regulilor privind locuinţa de sprijin. Totodată, textul nu stabileşte criterii obiective care să permită evaluarea situaţiei economice a persoanelor sau familiilor care pot solicita repartizarea de locuinţe de sprijin", se mai arată în cerere.

Preşedintele avertizează că, în lipsa acestor criterii obiective, autorităţile administraţiei publice locale dispun de o marjă largă de apreciere a situaţiei economice a solicitanţilor, ceea ce este de natură să genereze insecuritatea raporturilor juridice. Criteriile pentru repartizarea locuinţelor de sprijin sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local, iar din această modalitate de reglementare rezultă că legiuitorul permite ca fiecare consiliu local să stabilească criterii proprii de repartizare a locuinţelor de sprijin.

"În opinia noastră, stabilirea de criterii diferite pentru persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică este de natură să genereze discriminare şi o practică neunitară", se mai arată în cerere.

În ceea ce priveşte sfera beneficiarilor unei locuinţe de sprijin, Klaus Iohannis atrage atenţia că se "creează o discriminare vădită" prin raportare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce pot beneficia de o locuinţă socială.

"Astfel, potrivit Legii nr. 114/1996, au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câştigului salarial mediu net lunar pe total economie (art.42), titularul contractului de închiriere fiind obligat să comunice primarului, în termen de 30 de zile, orice modificare produsă în venitul net lunar al familiei acestuia, sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere (art. 45). De asemenea, autoritatea administraţiei publice locale are obligaţia de a opera modificarea chiriei şi a subvenţiei acordate, cuvenite proprietarului atunci când venitul net lunar pe familie s-a modificat. Totodată, subliniem faptul că potrivit art. 48 din Legea nr. 114/1996, nu pot beneficia de locuinţe sociale persoanele sau familiile care: deţin în proprietate o locuinţă, au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990, au beneficiat de sprijinul statului în credite şi execuţie pentru realizarea unei locuinţe sau deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă din fondul locativ de stat", indică Iohannis.

Preşedintele arată că legea UDMR nu stabileşte nici cine suportă diferenţa de chirie (nivelul chiriei reprezintă doar 10% din venitul net lunar), în condiţiile în care o asemenea reglementare se regăseşte în cazul locuinţei sociale; de asemenea, nu este reglementată nici ipoteza modificării pe parcursul celor 5 ani de contract de închiriere a situaţiei economice a solicitanţilor ce ar putea determina fie modificarea chiriei stabilite la momentul încheierii contractului, fie chiar încetarea contractului.

"La o analiză comparativă a celor două categorii de locuinţe prevăzute de Legea nr. 114/1996, constatăm că legea transmisă la promulgare nu cuprinde dispoziţii referitoare la cuantumul veniturilor persoanei/familiei şi nici la efectele modificării acestui cuantum în timp, astfel că situaţia persoanelor îndreptăţite la o locuinţă socială apare mai grea decât a celor care au acces la locuinţele de sprijin", atenţionează şeful statului.

O altă problemă se referă la faptul că locuinţele de sprijin, cumpărate prin licitaţie publică, se repartizează de către autorităţile administraţiei publice locale, pe baza criteriilor stabilite anual prin hotărâre a consiliului local, iar principiul autonomiei locale a unităţilor administrativ-teritoriale, consacrat de art. 120 din Constituţie, presupune inclusiv libertatea de decizie a acestora asupra cheltuirii fondurilor din bugetul local, ceea ce ar duce la concluzia că legiuitorul instituie obligaţia achiziţionării acestor locuinţe din bugetul local.

"Astfel, legiuitorul decide asupra modului în care vor fi cheltuiţi banii din fondurile bugetului local, respectiv pentru achiziţionarea de locuinţe de sprijin, fiind afectată capacitatea decizională a unităţilor administrativ-teritoriale. De altfel, legea nu stabileşte condiţiile, criteriile, procedura pentru realizarea unor astfel de achiziţii de imobile de către unităţile administrativ-teritoriale, ceea ce poate genera dificultăţi practice în aplicare", se mai arată în cererea de reexaminare.

Iohannis arată şi că prevederile legii care permit autorităţilor administraţiei publice locale să cumpere locuinţele de sprijin prin licitaţie publică nu sunt corelate cu prevederile OUG 37/2008, prin care se interzice autorităţilor publice locale să achiziţioneze imobile.

Astfel, potrivit acelei OUG, autorităţilor şi instituţiilor publice li se interzice achiziţionarea de imobile, iar Legea achiziţiilor publice nr. 98/2016 este încălcată în ceea ce priveşte posibilitatea legală a autorităţilor publice locale de a achiziţiona imobilele în cauză, cu atât mai mult cu cât nu este indicat vreun plafon până la care se pot achiziţiona acestea. Simpla indicare a suprafeţei utile a locuinţei, de cel mult 100 mp, nu este suficientă având în vedere că preţul locuinţei pe piaţa liberă este fixat în raport şi de alte criterii (zonă, etaj, îmbunătăţiri).

Legea a fost adoptată de Parlament pe 7 noiembrie, după ce iniţial a fost respinsă de Senat. Proiectul a fost depus în Parlament în 2014.