Olga Tiţă are 82 de ani. În noaptea de 16 aprilie 2006, femeia a fugit din calea apelor doar cu hainele de pe ea. Apa ajunsese deja la brâu când autorităţile au evacuat-o forţat. S-a refugiat la rude.
„Zice ia să te mai duci să mai vedem și noi dacă casa mai e în picioare. Când a venit ne-a spus: casa nu mai e în picioare, casa a căzut. E acolo numai apa, apa mare, nu se mai vedea decât vârful la capriori”, își amintește bătrâna.
Când apele s-au retras, miniştrii de atunci au decis ca un nou sat să fie construit. 800 de familii ar fi trebuit să fie strămutate. Doar o mie din cele 3.000 de suflete care ar fi trebuit să îşi refacă viaţa în locuinţe noi s-au îndurat să-şi abandoneze casele părinteşti. Familia Tiţă a rămas în Rastul Vechi.
„Sotul e bătrân, eu sunt bătrână. Unde am trăit... îți pare rău de pământul unde ai trăit și de pomul pe care l-ai pus, ca să te duci să te muți acolo. E frumos și acolo, e sat frumos cu lumină”, spune Olga Tiță.
În urma celor plecaţi rămân marturii ale dezastrului, gospodăriile distruse, fără acoperișuri, parțial demolate și fără garduri. Inundațiile din 2006 au lăsat la Rast doar urmele gospodăriilor de altă dată.
Sătenii îşi aduc aminte că, în urmă cu şapte ani, cei responsabili au tot discutat despre proporţiile pericolului până chiar în noaptea în care inundaţiile au lovit satul. Resemnaţi cu soarta lor, ei şi-ar dori ca măcar drama pe care au trăit-o să se transforme într-o lecţie, aşa încât asemenea catastrofe să nu se mai repete niciodată.
Citiți și:
Inundații în Ungaria. Podul ce leagă două zone din Gyor a fost închis pentru autoturisme
IMAGINI DIN CAPITALA UNGARIEI. Dunărea a atins niveluri record lângă Budapesta
Culturi agricole distruse de ape în Vaslui