Ce vă e teamă că se poate întâmpla?
În primul rând mă tem pentru siguranţa copilului meu şi de când am aflat vestea sunt foarte dezorientată, am o nelinişte în suflet, mă gândesc că ne poate face rău oricând.
Ce motive ar avea să-i facă rău şi băiatului dumneavoastră?
Ca o răzbunare, asta a afirmat el în momentul când a fost închis. A zis că o să se răzbune şi eu mă tem pentru el. Mă gândesc să nu ajungă să fie într-o discuţie sau într-o ceartă sau, ştiu eu cum, să se întâmple alte lucruri care nu mi-ar face plăcere.
Credeţi că oamenii se pot schimba cu adevărat, credeţi că l-a ajutat reeducarea în penitenciar?
Eu consider, şi asta este părerea mea, că un om care face ce a făcut el nu se poate schimba, indiferent câtă reeducare ar face.
Fără Larisa a fost şi este ....am rămas fără suflet. Şi fără soţul meu este foarte greu, m-am gândit tot timpul pentru băiat că el nu mai are tată, eu am pierdut fiica, am pierdut şi soţul, copilul îmi este destul de traumatizat, eu la fel am rămas.
Dacă ar fi printr-o anumită împrejurare să-l vedeţi pe stradă i-aţi spune ceva?
Acum câţiva ani, am avut ocazia să-l văd pe fratele lui şi a fost foarte greu pentru mine, mi s-a făcut rău, a fost o stare ca şi cum, o teamă, o sperietură, darămite pentru el, cred că ar fi mult mai greu.
Nici soţul dumneavoastră nu a rezistat în momentul în care a auzit atrocităţile... Dar nu a rezistat fiindcă spera într-o altă sentinţă sau spera să reuşească. Noi ne-am gândit că în alea două luni în care am umblat s-o găsim în viaţă... nu ne-am gândit nici în ultimul moment că chiar ar fi să o găsim cum s-a întâmplat.
Spuneaţi că mulţi ani aţi fost urmărită de către mama lui.
Urmărită e poate prea mult spus. Ideea este că de câte ori aveam ocazia să ne întâlnim - dar înâlniri, aşa, nestabilite - tot timpul încerca să-mi ceară iertare până când în ultimul timp am încercat să o evit şi să-i spun că dacă mă mai ameninţă, anunţ poliţia. Şi s-a liniştit.
Dacă l-aţi vedea pe stradă, i-aţi spune ceva?
Nu ştiu. Nu pot să răspund la întrebatea asta. Nu ştiu dacă aş putea să-i fac ceva rău.
Nu să-i faceţi ceva rău. Măcar să-l întrebaţi pentru ce.
Dacă aş avea puterea necesară în momentul acela bineînţeles că da. Dar nu ştiu dacă am eu forţa şi puterea necesară.
Ar fi trebuit normal să stea să-şi termine pedeapsa, dacă asta a fost hotărât de lege. Sentinţa trebuie dusă la capăt. Acum, după atâţia ani, spune că trebuie redusă, că trebuie dusă într-un alt centru sau nu ştiu unde, dar eu nu văd o lege cum trebuie.
Din punctul dumneavoastră de vedere ce pedeapsă credeţi că ar fi meritat?
Ce a făcut şi el. Pedeapsa pe care nici părinţii lui să nu-l mai vadă, să nu-l mai aibă aproape, aşa cum nici eu nu o mai am pe fetiţa mea.