Medicii dau vina pe legislația care etichetează afecțiunea pacientului ca fiind una previzibilă și care putea fi evitată dacă omul ar fi ales un trai sănătos. Prin urmare, statul n-ar fi obligat să-i ofere niciun fel de ajutor.
Calvarul barbatului a început acum cinci ani, când în urma unui atac cerebral a rămas paralizat. A fost încadrat la gradul II de handicap și a primit lunar un ajutor financiar de 230 de lei.
Lucrurile s-au schimbat însă în urmă cu o lună, după ce o comisie de expertiză a considerat că nu mai îndeplinește condițiile legii. În zadar omul le-a explicat că nu se poate deplasa singur și că este dependent de ajutorul soției. A rămas fără niciun sprijin, pe motiv că accidentul vascular cerebral cu paralizie este complicația hipertensiunii arteriale și nu se încadrează în niciun grad de handicap. Cu atât mai puțin i-ar da dreptul la însoțitor.
Singura speranță a bărbatului este acum schimbarea legii. Mai are însă de așteptat, pentru că, deși a promis de luni bune că va modifica reglementările discriminatorii, Ministerul Muncii nu a luat până acum nicio măsură