Andrei Pleşu: Cine conduce în Bucureşti ştie că zilnic trăieşte în vecinătatea isteriei.
Șofer: Zăpăceală! Ca-n junglă! Semaforul şi înjurătura!
Andrei Pleşu: Felul în care şoferul român umblă prin oraş este imaginea caracteristică a unei anumite mentalităţi şi mă întreb dacă ea vine din comunism. Faptul că fiecare se descurcă cum poate, de un egoism radical. Domnule, eu trebuie să ajung în punctul X indiferent prin ce mijloace.
Șoferiță: Sunt multe de făcut şi timpul e scurt!
Individualist şi mult prea grăbit. Acesta este profilul şoferului din Bucureşti. Este cel care preferă să încaseze o amendă decât să respecte o regulă care l-ar putea ţine pe loc, chiar şi pentru câteva minute. Trece pe culoarea roşie a semaforului, nu dă prioritate pietonilor, depăşeste pe linia de tramvai.
Poliţiştii nu mai sunt însă uşor de păcălit sau de înduplecat. Dovadă, cele peste 200 de mii de amenzi date în trafic, ceea ce însemnă aproape 550 pe zi.
Horia Roman Patapievici: La noi prima opţiune este încălcarea regulii. Asta se vede foarte bine la felul în care se conduce sau în general în România.
Iată un exemplu din zona Drumul Taberei. În timp ce locuitorii n-au unde să-şi parcheze maşinile, patru locuri au fost rezervate taximetriştilor, tocmai în ideea de a nu mai încurca traficul. Niciunul însă nu staţionează pe zona haşurată, ci în mijlocul unei intersecţii.
O altă explicaţie a haosului din traficul bucureştean este şi numărul mare de autoturisme.
În Bucureşti circulă 2 milioane de autoturisme, iar raportat la numărul de locuitori înseamnă o maşină pentru fiecare om. Depăşim, din acest punct de vedere, chiar şi New York-ul, unde raportul este de un autoturism la 4 cetăţeni.