O mare parte din Bucureşti pare uitată de legi, proprietari şi autorităţi. Fazanii şi-au făcut cuiburi la doi pași de Parlamentul României, în boscheţii crescuţi lângă Academia Română. Aproape de strada Veseliei a apărut o groapă ilegală de gunoi, iar Casa Radio continuă să se degradeze, aşa cum o face de aproape 30 de ani.
Imaginile nu sunt dintr-un ocol vânătoresc sau grădină zoologică. Fazanii trăiesc liniştiţi în Bucureşti, la doi paşi de Parlament, printre lăstarii de pe terenul de lângă Academia Română.
-Stau acolo, vin aici, mănâncă, se mută acolo, îşi fac loc de cuiburi şi toate celelalte...
Sunt patru-cinci hectare din fostul cartier Uranus. Ici-colo, câteva ruine amintesc de casele demolate la cererea lui Nicolae Ceauşescu. În rest, de 28 de ani, doar ciulini, gunoaie, boscheţi şi copaci.
- Păcat! Păcat... Era mai grozavă decât Cotroceniul zona asta.
- Ce era aici?
- Numai vile.
- Aici?
- Da! Păi cum e aia care a rămas, erau până jos. Vilele mergeau spre Opereta Română, Parcul Izvor. Erau străzi. Arionoaiei, Salvatorului... multe, multe.
Terenul şi clădirea Casei Radio... altă bucată din Bucureştiul nimănui. Cei 115.000 de metri pătraţi construiţi ţin trează fantoma nepăsării la nici doi kilometri de Piaţa Unirii. În centru, altă piesă din Bucureştiul gri: şantierul ansamblului „Cântarea României", de pe fostul bulevard Victoria Socialismului. O mare de beton şi gunoaie lăsate-n hibernare de 28 de ani. Aşa e şi terenul dintre străzile Înclinată şi Veseliei: un focar cu sute de tone de gunoaie.
-Face referendum cu banii noştri, în loc să se apuce de treabă...
Ştefan Dumitraşcu, arhitectul şef al Capitalei: Este o situaţie pe care rar o putem întâlni în alte oraşe, atât din România cât şi... din Europa, ce să mai vorbim? Decizia de a se împrejmui aceste terenuri aparţine fiecărei primării de sector. Trebuie luată o decizie fermă în acest sens.
Dan Trifu, vicepreşedintele Eco-Civica: Bucureştiul acesta uitat ar trebui ecologizat şi ar trebui respectată legea. Toate aceste spaţii, proprietarul are obligaţia de a le întreţine. Primăria, în funcţie de speţa respectivă, amendează sau pur şi simplu îngrădeşte ea, păstrează şi îi trimite devizul proprietarului. Cam asta spune legea în mare şi cam asta ar trebui să se întâmple.
Bucureştiul uitat e un puzzle cu peste 400 de piese: ruine ale unor fabrici, terenuri şi diverse spaţii publice abandonate. Proprietarii lor ignoră legile. Îşi permit chiar să facă glume: unii au scris pe porţi avertismentul că gardul poată să cadă! Au pus lacăt apoi şi... cam atât.