Video Drama unui muncitor român care lucrează la negru în Italia, subiect de reportaj la Deutsche Welle
Uniunea Europeană a însemnat crearea unei pieţe unice, cu o forţă de muncă de peste 200 de milioane de bărbaţi şi femei. Pentru mulţi, Europa reprezintă prosperitate. Nu pentru toţi, însă. Aşa cum e cazul zilierilor români din Roma, care se străduiesc să supravieţuiască muncind la negru, pentru foarte puţini bani. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
E 5:30 dimineaţa în Bufalotta, la periferia Romei. Acesta e locul în care zilierii aşteaptă să vină cineva să le ofere de lucru. Majoritatea sunt din România. Vine o dubă şi unul dintre bărbaţi se urcă în ea. În mod discret, desigur. Poliţia ar putea apărea oricând.
Ceilalţi rămân să aştepte în continuare. De cele mai multe ori, în zadar: în Italia sectorul construcţiilor e în criză. Încercăm să demarăm o conversaţie cu unii dintre bărbaţii de aici.
Reporter: Salut, ce mai faci? Cam câţi bani poţi câştiga aici ?
Zilier: Munca grea îţi poate aduce 60-70 de euro pe zi.
- Cei care te aleg sunt italieni?
- Da, unii sunt italieni, alţii sunt români.
Muncitor la negru: Uneroi nu sunt plătit deloc. Spun că te plătesc a doua zi, dar nu mai apar
Petrică Andronoiu n-a avut norocul să găsească de lucru în dimineaţa aceasta. Şi acest ghinion durează deja de mai mult de o săptămână.
„Lucrez la negru. Angajatorii preferă asta, ca să nu plătească impozite şi asigurări. Preferă să te ia ca muncitor nedeclarat. Uneori, nu sunt plătit deloc. Ei spun că te plătesc a doua zi, dar nu mai apar”, povestește Petrică Andronoiu, de profesie sudor.
Sudorul în vârstă de 63 de ani îşi încearcă aici norocul de câţiva ani. Dar cu tot mai puţin succes. Spune că acum câtăva vreme soţia i-a părăsit, pe el şi pe cei doi copii ai lor. De atunci, el trăieşte la marginea oraşului, într-o baracă improvizată.
„Copiii mei stau la bunici. Îşi aşteaptă tatăl să se întoarcă. Dar eu nu mă mai întorc”, spune Petrică Andronoiu.
În fiecare seară, Petrică se culcă devreme. Dacă vrea să aibă o şansă să găsească a doua zi ceva de lucru, va trebui să se trezească la 4:30.
„Li s-a spus că în țara asta curge lapte și miere. Realitatea e alta”
„Doamne, ce viaţă blestemată mai e şi asta”, oftează Petrică.
Însă Petrică nu e singurul care duce această viaţă grea.
Iulian Manta, membru al sindicatului italian din domeniul construcţiilor, ştie mulţi alţii ca el. Originar din România, Iulian spune că mulţi compatrioţi ai săi au venit în Italia sperând să facă un ban rapid.
„Mulţi au venit fiindcă li s-a spus că în ţara asta curge lapte şi miere. Însă realitatea pe care au găsit-o a fost cu totul alta”, explică Iulian Manta.
Doarme într-o baracă improvizată la Roma; casa din România e abandonată
Petrică Andronoiu a plecat şi el în căutarea unei vieţi mai bune când a părăsit România pentru Italia, cu mulţi ani în urmă.
Aici a locuit el înainte. În satul Esna. Acum, casa lui e abandonată. Familia lui s-a mutat. Multe alte case sunt goale aici. Satul pare părăsit.
Barul local e singurul loc cât de cât însufleţit. Aici, oamenii îşi amintesc de fostul lor vecin.
- A spus că nu mai are niciun rost să rămână în ţară. Acum, îşi câştigă pâinea zilnică şi tot ce mai are nevoie, spune unul dintre bărbații de la cârciumă.
- Eu cred că e mai bine să rămâi aici, pe meleagurile noastre româneşti. Măcar aici poţi să mănânci nişte brânză de oaie. Chiar dacă România este mai săracă, comentează un altul.
„Noi nu suntem turiști, suntem sclavi!”
Ne întoarcem la Roma. Ca în fiecare dimineaţă, Petrică Andronoiu s-a trezit foarte devreme, mânat de speranţa că azi va câştiga câţiva euro.
„Sunt sigur că Roma e frumoasă. Dar nu e pentru mine. Noi nu suntem turişti, suntem sclavi!” - spune bărbatul.
Numărul celor care caută mână de lucru ieftină în Bufalotta e scăzut azi. A început vacanţa de vară. E o perspectivă proastă pentru oameni ca Petrică Andronoiu, sudorul român.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
