Din interior. Ce înseamnă libertatea? Cazul „pletoșilor”
Mulţi cred despre ei că sunt rockeri satanişti, doar pentru că au părul lung. Alţii îi consideră a fi rebeli neînţeleşi, anarhişti, oricum ar fi: dubioşi. Băieţii cu părul lung transmit un mesaj colectiv: nu lungimea părului contează, ci ceea ce simt şi mai ales ceea ce gândesc. Pletele, simbol al revoltei, al rebeliunii şi mai ales, al libertăţii. O libertate câştigată cu greu în 1989, după ani de suferinţă în comunism. Cum se vede libertatea astăzi prin ochii tinerilor pletoşi şi liberi, la 28 de ani de la căderea comunismului, aflaţi dintr-un reportaj marca „Din interior”.
Părul lung a fost una dintre puţinele forme de disidenţă în România comunistă. Pentru acest gest de opoziţie, regimul făcea ce ştia mai bine: ameninţa, umilea şi aresta. Libertatea de orice fel era doar o glumă.
„Libertatea înseamnă, pentru mine cel puţin, ideea de a fi original, de a fi eu”, spune astăzi Codrin, la cei 26 de ani ai săi.
„Libertatea.....libertatea, normalitate cred că ar trebui să însemne libertatea. Să nu îi afectezi pe cei din jur şi să îţi trăieşti viaţa aşa cum vrei. Şi să îţi trăieşti visul, până la urmă”, spune Raul, 28 de ani.
„Libertatea înseamnă mai degrabă respect. Înseamnă respectarea normelor, a normelor legale. Pentru că normele astea, să zicem așa, sociale, sunt atât de schimbătoare și ceea ce era permis acum 50 de ani, în momentul de față nu mai e permis și viceversa. Așa că ar trebui să conteze mai degrabă bunul simț, mai degrabă respectul față de celălalt, respectarea demnității umane, decât niște chestiuni care sunt destul de trecătoare”, subliniază sociologul Gelu Duminică.
„Primul pas spre libertate ar fi o anumită îngrădire. Pentru noi, ca nație, să devenim o chestie mai civilizată, de îți vine să deschizi geamul să-l înjuri și să claxonezi, cred că mai întâi trebuie să te înfrânezi și după aia, ca o răsplată pe termen lung, ajungi să fii un om mai liber când ajungi să fii și mai tolerant”, este de părere Oigăn, muzician, 47 de ani.
Părul lung, formă de protest în comunism
În anii 70, tinerii care purtau plete sau blugi și erau prinşi de miliţie erau obligaţi să se tundă. Cei care nu se supuneau se alegeau cu buletinele anulate.
„Eu am prins un pic din chestia asta, dar și când eram eu adolescent era deja un mit, adică nu alergau după tine pe stradă așa, niște hoarde furioase de oameni tunși. Dar bine, trebuia să mă tund la școală în primul rând. La școală, unde era uniformă în primul rând, care era tot un fel de tuns, care încercam tot timpul să combinăm, cămașa aia albastră, dar cu blugi, nu era bine, tot felul de combinații. Eu aveam părul creț - nu se mai vede în zilele astea, probabil încă e creț, dar crește înspre înăuntru - am fost trimis foarte, foarte des la tuns și uite ce am ajuns. Dar nu pentru că m-ar fi convins. Nu era o chestie foarte violentă, te trimiteau: ori să vii tuns, ori să vii a doua zi... tuns, ori, în cazul extrem, să-ți pună banii pe masă directorul: te duci și te tunzi acum”, povestește Oigăn.
Nicolae Ceaușescu şi tovarăşii lui se temeau de oricine îi sfida. Mai ales actorii sau cântăreţii care reprezentau modele. Trupe precum Phoenix au fost interzise, iar membrii acestora pedepsiţi, din cauză că transmiteau mesaje antisistem.
Ce a pățit mama lui Nicu Covaci
„Noi le stăteam ca un băț în ochi. Dar, şi recunosc, a fost vina noastră că am provocat ce am provocat. Sigur că, interziși fiind, ne-am ambiționat. În loc să înțelegem că facem rău țării, noi ne-am ambiționat și am mers mai departe.
Imaginează-ți că în gașca noastră, al 3-lea, al 4-lea, era pârâtor la Securitate. Știau ăia tot ce mâncăm, ce vorbim, cu cine mergem în pat. Și mie îmi reușește să scot toată formația peste cinci granițe. Ce au pățit ăia... nu aș vrea să fiu în pielea lor. Știu că le-am făcut rău, au suferit, șeful vămii de la Turnu Severin...vai de capul meu, ce rău îmi pare! Dar eu trebuia să salvez o situație, o formație, un renume. Și la întoarcere, am fost pedepsit...maica-mea a fost tăiată în bucăți și i s-a dat foc. Mi-a spus căpitanul de poliție din Timișoara: pe tine te vizează”, a povestit Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix.
„Mișcarea rock din România era tributară mișcării rock europene și occidentale. Și cu siguranță era o formă de protest. Tocmai de aceea, părul lung era interzis de normele sociale și nu numai de norme, ci și de regulamente în perioada aceea. La școală trebuia să vii cu tac'tu tuns, dacă mai ții minte chestiile astea...te duci acasă și vii cu tac'tu, tuns. Nu trebuia să vii cu tatăl tău tuns, ci tu trebuia să te tunzi. Iar profesorii foloseau efectiv foarfeca în sală, adică tundeau părul celor care considerau că trebuie să își lase părul mai lung. Actorii aveau nevoie de permis, de adeverințe speciale, astfel încât să poată jucă rolul unui personaj care presupunea păr lung și așa mai departe. Era o întreagă nebunie, pentru că în acea societate în care omul trebuia să fie la fel, nu puteai să te distingi, nici măcar prin lungimea părului. De aceea au apărut celebrele melodii: Nu contează cât de lung am părul, ci contează ce și cum gândesc și așa mai departe. Erau forme de protest, atât cât puteai să protestezi prin artă în perioadă aceea, însă cei care purtau părul lung au fost de multe ori victime ale abuzurilor instituțiilor de stat”, explică sociologul Gelu Duminică.
Omul nou – tuns și spălat pe creier
Imaginea „curată” pe care erau obligaţi să o adopte românii era un ordin de la partid. Comuniştii construiau în laboratoarele ideologiei portretul omului nou: în uniformă de tovarăş, tuns regulamentar şi foarte bine spălat pe creier.
După vizita în Asia din 1971, Ceauşescu expune o nouă linie culturală şi ideologică a partidului. Se inspiră de la comuniştii cu ochii oblici, iar în tezele din iulie, în numai 13 puncte, „geniul Carpaţilor" îşi impune viziunea. Este condamnată ideologia burgheză şi orice element străin. Cărţile sunt cenzurate. Muzică străină este interzisă. Rockerii cu plete devin inamicii partidului, elemente duşmănoase care se inspiră din Vestul decadent.
Pletele, simbol al libertății
Pentru a purta plete şi barbă fără să aibă probleme, mulţi tineri, printre care şi membrii formaţiilor rock sau actorii, aveau adeverinţe eliberate de casele de filme, care atestau că fac parte din distribuţia unor producţii istorice.
„În permanență când se apropia un eveniment, ori 26 ianuarie, ziua lui, că eram băiat frumușel, înalt, c-o voce bună, deci eram pe listă, acolo eram la recitări, și în permanență, cu trei săptămâni, - ca și colegul tău de la cameră - îmi lăsam barbă sau mustață. Și, din fericire, coana Leana detesta tot ce însemna barbă și mustață. Tocmai mi-am lăsat barbă și nu știu cum să facă, că știți că dacă mi-o dau jos, se întrerup filmările pentru o perioadă foarte mare și, dacă dumneavoastră dați telefon, eu n-am.... Nu, nu, lăsați tovarășu, nu-i nevoie, zice, o să vedem ce facem, o să apelăm la altcineva”, povestește actorul Vladimir Găitan.
Imediat după revoluţie, astfel de restricţii au căzut. Mentalitatea, însă, a rămas, în anumite cazuri chiar şi până azi. În primii ani ai democraţiei, mesajul tinerilor pletoşi a rămas constant. Marian Crăciun este unul dintre cei care, în acea perioadă, şi-a manifestat nevoia de a fi diferit şi a-şi asuma libertatea, prin plete.
„Decizia de a-mi lăsa părul lung nu a fost chiar în studenție, a fost imediat după Revoluție, când eram în clasa a IX- a, numai că până la sfârșitul clasei a X- a nu am putut să-l conving pe tata. El era cel care avea ceva de zis în privinţa asta. Am început așa, câte două degete, câte două degete prin clasa a X-a, am ajuns la un păr relativ lung în clasa a XII-a, când evident, înainte de bacalaureat, deși era mult după Revoluție, toată gașca de rockeri a decis să se tundă sau să-și scurteze părul, ca să nu creeze o reacție nepotrivită în timpul examenelor orale, pentru că am avut înainte suficient de multe experiențe, și de cele mai multe ori neplăcute, din acest punct de vedere. Iar la facultate a fost o chestiune naturală”, spune Marian Crăciun, 43 de ani.
„Într-un fel era modul în care le spuneam celorlalţi, uite, nu mai vrem să fim chiar cum credeți voi că ar trebui să fim, vrem să fim cum vrem noi, vrem să arătăm tuturor faptul că încercăm să devenim și că încercăm să facem lucrurile altfel. Faptul că aveam părul lung nu ținea musai de apartenența la un curent muzical, rock, folk, cred că mai degrabă era o formă de protest. O formă de protest mai simplu, mai non-violent din punctul ăsta de vedere.
Era un mesaj, mult spus de castă, era un mesaj al unui grup care se definea foarte, foarte clar, care citea foarte mult, care din când în când mai avea și câte o dezbatere filosofică, care încet, încet avea și dezbateri muzicale...”, explică Marian.
Prejudecăți care persistă
Tudor Helgiu a devenit celebru anul trecut. Este elevul din Cluj care a făcut înconjurul spațiului virtual al rețelelor sociale, după ce a fost tuns la ore.
Deşi au trecut aproape 30 de ani de la căderea comunismului încă mai există şcoli unde băieţii trebuie să aibă părul scurt. Nici unii adulţi pletoşi nu sunt feriţi de prejudecăţi.
„Fac parte din categoria celor care s-au lovit de chestia asta..nu știu, am terminat facultatea de ceva ani, activez pe cont propriu. Este acel mod de a fi privit diferit de ceilalți. Mai ales în zona de bussines, unde te aștepți că oamenii să fie dezmorțiți, dezghețați...nu, vei fi privit întotdeauna că unul care nu are ce căuta acolo. Chiar dacă te îmbraci în costum, primul lucru pe care îl vezi la partenerul de discuție va fi privirea fixată pe pleată, pe coadă, pe orice e diferit față de el”, arată Sever, un „pletos” în vârstă de 44 de ani.
Pletoșii noștri, cei de toate zilele
„S-a întâmplat în urmă cu multicei ani şi nu știu dacă se mai aplică acum, dar probabil, de când terminat liceul nu a mai fost cazul de astfel de...doar la liceu sau în şcoala generală, dar după, cred ca toată lumea a acceptat că asta e poate decizia unui adult şi aşa că, cred că nu sunt mari probleme cu treaba asta”, spune Dragoș, de 25 de ani.
„Vin dintr-un oraș de provincie, în care oamenii nu sunt neapărat deschiși la culturi noi sau chestii noi, nu știu din ce motiv, dar cred că asta-i ideea și, da, am avut, nu probleme mari, dar am fost arătat cu degetul de câteva ori, ceea ce mi se pare un pic greșit la nivelul societății în care ne aflăm acum. Dar mi-am asumat-o și iată-mă aici, cu același păr”, spune Codrin (26 de ani).
„Pentru unii oameni cumva părea să fie cel mai ușor lucru de atacat atunci când voia cineva să se ia de tine. Când nu știa ce să-ți zică, poate nu te cunoaște bine...(gesticulează): „arăți că o fată”. Așa ca o chestie gratuită, e primul lucru pe care îl poți cumva ataca la un băiat. Că arată ca o fată și cumva îți atacă masculinitatea și ce poate să fie mai grav pentru un băiat sau bărbat decât să pățească asta?”, spune Vladimir, 29 de ani, muzician.
„Mai tunde-te roacherule", ăsta e textul standard – arată Raul, 28 de ani.
Sociologii spun că cei care adoptă un look diferit de cel al majorităţii sau încearcă să iasă din tipare sunt cel mai des victimele unor comentarii răutăcioase. Specialiştii au şi o explicaţie pentru acest lucru.
„În sociologie, prin cultură înțelegem tot ce transmitem non-genetic generațiilor următoare. Și dacă e să ne gândim, generația care în momentul de față educa noua generație este generația care a fost victim „valorilor” comuniste: bentiță, părul scurt, număr matricol, uniformă, toată lumea să stea cu mânuțele la spate și așa mai departe. Și unii dintre noi am reușit să ne adaptăm vremurilor și am reușit să ne batem cu propriii demoni, alții au fost înfrânți de propriii demoni”, arată sociologul Gelu Duminică.
Deşi uneori se mai lovesc de gurile rele, tinerii pletoşi de azi trăiesc cum vor. Se autoeducă, îşi urmează pasiunile şi demontează stereotipuri.
„Părul lung am început prin 2014, când am descoperit pentru prima dată muzica și instrumentul numit chitară, care m-a făcut să o iau pe o cale muzicală. Și ca să intru în această lume a trebuit să fac o schimbare de aparenţă, să pot fi încadrat cu ceilalți chitariști. Cea mai importantă semnificație este libertatea, libertatea de exprimare. Părul reprezintă un simbol al libertății, al rebeliunii, al propriei alegeri. Vreau să fiu unic în grup. De exemplu, într-un grup de elevi unde sunt 20 de băieți, probabil unul sau 2 au părul mare și acei tipi sunt unici, cum ar veni, îți oferă o unicitate a grupului acest aspect fizic. După părerea mea, pentru o libertate deplină a societății este nevoie de rezonanță între oameni, mai multă prietenie, mai multă înțelegere, mai multă colaborare. Deoarece fiecare gândește pentru el.....nu gândește în ansamblu. Gândește doar pentru el, fapt ce duce la subdezvoltarea spirituală a oamenilor”, spune Andrei, 20 de ani, student.
Reporter: Tu ce crezi că ai putea să faci, acum sau pe viitor, pentru a contribui la o societate mai liberă?
Andrei: „Deci, ca să dau exemple concrete, în primul rând, ceea ce mă deranjează în acest oraș este mizeria, faptul că sunt gunoaie peste tot, aș putea să arunc la gunoi mereu, să nu arunc niciodată pe jos obiecte, să păstrez curățenia. Alt aspect este poluarea, traficul și precum spuneam, să folosesc bicicletă, să folosesc mijloc de transport în comun, să nu folosesc mașină doar din simplă comoditate, ci din necesitate...eu asta fac deja, pentru că dacă nu aș face-o m-aș simți prost și inutil și deranjant societății și nu îmi permit asta. Nu aș putea trăi cu mine așa. Având în vedere că pentru asta lupt, nu aș putea să mă atac singur”.
„Am început să-mi las părul lung cam de prin clasa a V-a, spre spre clasa a VI-a. Prin păr lung vreau să spun mai lung decât standardul care era atunci. Și semnificația am dobândit-o pe parcurs. Adică nu sunt primul om cu părul lung, sau ultimul, dar consider că este important ca fiecare om să fie diferit în felul lui. De exemplu, m-au mai întrebat oameni de ce nu te vezi cu o tunsoare scurtă, ca alții? De ce aș fi la fel ca altcineva, de ce să fac parte dintr-un standard? Nu reprezintă un fel de orgoliu, ci cursul normal al societății. Nu toți oamenii sunt la fel, nu suntem scoși la duzină”, explică Cristi, 20 de ani, studient.
Corupția, subtila privare de libertate
Vladimir este toboşarul formaţiei Robin and the Backstabbers. Cântă muzică rock şi poartă părul lung de când se ştie. Crede că românii se hrănesc cu iluzii şi că ar fi fi bine să schimbăm macazul. Să fim optimişti.
„Corupția creează un sistem ineficient, iar acel sistem ineficient îți răpește timp și energie, iar această este o formă de privare de libertate... subtilă așa, dar este…..Trebuie să reziști în loc să înflorești. Să ne lăsăm toți părul lung și să ne facem trupe de rock...aș vrea ca oamenii să nu își piardă totuși încrederea în puterea lucrurilor mici, cumulate. Adică, toți spun: "în ce societate nașpa trăim și în ce țara nașpa trăim”. Această societate nașpa și țara nașpa este alcătuită din oameni...nașpa. În aparență. Este de fapt o iluzie în care cred că trăim. Că noi suntem de fapt în regulă, suntem doar la un unghi depărtare de a fi mult mai în regulă. Numai că trăim numai cu iluzia asta, că celălalt nu poate fi mai bun, nu poate fi mai bine. Încredere. Puțin mai multă încredere”, recomandă Vladimir Proca, muzician, la cei 29 de ani ai săi.
„Dacă ceva nu îți place în jurul tău, încearcă să faci tu altfel. De la nearuncatul chiștocului de țigară pe trotuar până la netăiatul căii altuia, pân' la...adică..într-o țară în care cea mai mare problemă ar fi nepuctualitatea, tu dacă ai fi acolo tot timpul la timp, ai fi un rebel. Dar ai duce lucrurile cu pași mici în direcția în care ți s-ar părea ție că oamenii ar coexista mai pașnic și mai frumos”, conchide Oigăn, 47 de ani, muzician.
Libertatea individuală este un drept garantat de Constituţie. Un drept câştigat în 1989 când tinerii şi-au luat raţia de libertate. Inclusiv libertatea de a purta plete.
Reporter: Vasile Constantin/Imagine: Dragoş Stoica
Urmăriți emisiunea de reportaje „Din | interior” în fiecare duminică de la ora 14:05. Arhiva emisiunii, aici.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
