DIGICULT. Familia Offline, un proiect pentru copiii ai căror părinți muncesc în străinătate
În România, 350 000 de copii cresc singuri, deoarece părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Dincolo de orice statistică, însă, realitatea este dramatică.
„Am văzut în urmă cu șase ani un reportaj despre un copil din Moldova care avea părinţii plecaţi în străinătate şi care, din păcate, a ajuns la un gest extrem, acela de a se sinucide”, spune dramaturgul Mihaela Michailov.
De obicei, copiii rămân în grija rudelor sau a prietenilor. De cele mai multe ori, însă, cel mai mare dintre fraţi devine şi tată, şi mamă.
„Familia offline, copiii migraţiei” este un proiect de teatru educaţional care prezintă, prin intermediul jocului de scenă, felul în care copiii părinţilor plecaţi la muncă în afara ţării reuşesc să supravieţuiască de la o zi la alta.
Singurătatea, teama, dezinteresul faţă de şcoală, inadaptarea în societate sunt doar câteva dintre consecinţele pe care abandonul le are asupra celor mici.
„Ne-a interesat foarte mult perspectiva copiilor din toată această poveste şi care e viaţa lor de zi cu zi (...) toate etapele maturizării, ce-nseamnă să creşti fără s-o ai pe mama aproape sau pe tata aproape”, explică Mihaela Michailov.
La Telefonul Copilului, o organizaţie care oferă servicii de consiliere şi informare, sună, anual, în jur de 100.000 de persoane. Majoritatea sunt copii ai căror părinţi au plecat din ţară.
„Vorbim de mii de copii care ne sună. Doresc pur şi simplu să vorbească despre problemele emoţionale pe care le întâmpină, despre dorul de părinţi, despre faptul că unii dintre ei trec chiar şi prin tentative de suicid, vorbim despre automutilare, de asemenea, şi cazurile sunt din ce în ce mai dramatice”, spune Cătălina Florea, directorul organizației „Telefonul Copilului”.
Spectacolul pune în scenă paradoxul de supravieţuire: pe de o parte, părinţii muncesc în afara ţării pentru a le asigura o viaţă mai bună copiilor, iar pe de altă parte copiii îşi doresc, de fapt, un singur lucru: să fie alături de părinţi.
„E o relevanţă teatrală, o relevanţă educaţională, dar cred că e şi un spectacol care până la urmă ar trebui să chestioneze tot ceea ce se-ntâmplă în realitatea familiei contemporane”, spune Mihaela Michailov.
Piesa are în distribuţie nouă copii, alături de care evoluează şi doi actori profesionişti: în rolul fratelui cel mare devenit şi mamă şi tată - Viorel Cojanu, iar în rolul bunicului, actriţa Mihaela Rădescu.
„La început aveam senzaţia că nu o vom scoate la capăt niciodată pentru că se jucau în continuu, erau agitaţi, alergau, dar perseverenţa noastră şi disponibilitatea lor şi plăcerea lor de a lucra cu noi s-au materializat, iată, într-un spectacol”, povestește actrița Mihaela Rădescu.
Regizorul Radu Apostol crede că spectacolul nu are cum să nu ajungă la inimile spectatorilor, deoarece toţi cei nouă copii-actori au înţeles pe deplin miza socială a piesei.
Cât despre jocul actoricesc, imaginaţia şi creativitatea celor mici sunt ingrediente esenţiale.
„Da, evident, mă surprind de fiecare dată pentru că mă bucur atunci când asociază lucrul diferit. Dar vine din capacitatea extraordinară a copilului de a fi extrem de creativ pentru că nu e rodat ca noi. Asta e calitatea lor, ăsta e atuul lor şi teatrul educaţional potenţează lucrul ăsta, îl foloseşte, îl pune în valoare”, explică regizorul Radu Apostol.
„Puterea lor de improvizaţie, ceea ce învăţam şi la şcoală în anul întâi în care ni se aduce aminte: rememoraţi clipele copilăriei, atunci vă jucaţi cel mai adevărat, am văzut-o acum cu ochii mei şi se vede şi-n spectacol, ce imaginaţie au şi câtă creativitate au”, spune Mihaela Rădescu.
„Ce e foarte important la un proiect de teatru educaţional cum e cel de-acum e că dai foarte multă libertate copiilor de-a improviza, de-a se educa şi autoeduca, pornind de la situaţii din viaţa lor, şi e foarte important că, de fapt, ei devin vocea unei întregi comunităţi care trece prin probleme similare”, crede Mihaela Michailov.
În România, din totalul de 350.000 de copii ai migraţiei, 126.000 au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Jumătate dintre aceştia au mai puţin de 10 ani. Cei mai mulţi dintre ei suferă de tulburări emoţionale, anxietate şi depresii.
În acest context, proiectul „Familia Offline - Copiii migraţiei” are un mesaj precis: nu poţi lăsa un copil în voia sorţii.
„Pentru ei, părinţii sunt importanţi. Cadourile nu mai semnifică nimic astăzi. Toţi copiii ne spun un singur lucru: îmi doresc părinţii înapoi acasă, îi doresc aici lângă mine. De asta îmi e dor, de nimic altceva”, spune Cătălina Florea, directorul organizației „Telefonul Copilului”.
„Oamenii mari ar trebui să-nţeleagă că nu e bine să laşi nişte copii singuri acasă, să laşi casa la-ndemâna lor, în primul rând, şi să pleci, nu ştiu, în străinătate undeva şi să-i laşi singur. În primul rând suferă pentru că n-au dragoste faţă de părinţi şi că, nu ştiu, copilul nu prea poate să stea fără părinte, adică părintele e cel mai bun prieten al copilului”, spune un copil, Denis Nadolu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
