De la manele, la gospel. De ce s-au convertit lăutarii romi la cultul penticostal
Reporterii Din |interior au fost în două dintre cele cele mai mari comunităţi de lăutari pocăiţi şi artişti ai muzicii gospel penticostale din România. Ce îi face pe tot mai mulţi artiști să se pocăiască şi cum a schimbat religia stilul de viaţă al rromilor vedeți într-un reportaj special „Din |interior”.
Credinţă. Spectacol. Pocăinţă totală. Ei sunt romii ortodocşi care au trecut la religia penticostală, un cult recunoscut oficial în România, cu săli de adunare, reguli stricte, învăţământ teologic şi aproape 400 de mii de adepţi care cred că Dumnezeu este răspunsul la toate întrebările şi necazurile lor. Credinţa le-a schimbat radical stilul de viaţă. Mulţi au renunţat la tradiţia lor din moşi strămoşi: muzica lăutărească.
„Dacă-mi dai toată ţara să cânt o strofă dintr-un cântec lăutăresc, nu mă uit la nimic, am făcut o juruinţă. Cu Dumnezeu nu e de joacă”, spune celebra cântăreață de muzică de petrecere Gabi Luncă.
„Mulţi încă nu sunt hotărâţi dacă să se declare romi sau nu, majoritari adică. Sunt comunităţi de oameni care foarte greu pot fi integraţi”, spune pastorul Emanuel Onoriu.
„Orice pregătire şi orice instituţie din România nu ne-a civilizat pe noi, romii, cred. Pocăinţa este, pot să spun, cea mai frumoasă şcoală, şcoală nu numai de reabilitare, dar şi de mântuire şi schimbare”, arată pastorul Vasile Căpitanu.
De la manele și bani, la gospel și rugăciune
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Lumea a auzit de comuna Glina, pentru că acolo se află groapa de gunoi a celui mai mare oraş din România, Bucureşti. Pentru cunoscători, însă, Glina înseamnă altceva: unul din locurile în care trăiesc cei mai mulţi lăutari care au trecut la religia penticostală: 20 de muzicanţi s-au pocăit şi alţi 50 se află în plin proces de convertire. Au renunţat la bani, prieteni, libertate şi, în transformarea lor, au rezistat tuturor ispitelor.
Nicu Zâna – lăutar, povestește despre reacțiile cu care s-a confruntat în momentul în care a decis să treacă la religia penticostală: „Băi nebunule, te-ai dus acolo la ăia, unde vă îngropaţi în cearceafuri din astea, te-ai dus la pocăiţi, să nu mai bei, să nu mai fumezi, să nu mai...?”
„Au început să vină băieţii după mine, lăutarii, să-mi aducă arvună, să mă duc la altă nuntă. Am făcut faţă la câţiva, le-am spus că m-am pocăit şi nu mai cânt la nunţi. Au început să mă dea de nebun. Cum, mă, eşti nebun la cap? Cum nu mai cânţi? Da' ce Dumnezeu e ăsta? Da' ce pocăinţă e asta?”, povestește Fane Macioi, pastor.
- Cum era înainte viaţa dumneavoastră înainte să vă pocăiţi? Viaţa dumneavoastră de lăutar?
- O viaţă foarte frumoasă. O viaţă care, după cum ştie foarte multă lume despre viaţa de lăutar, cam ai tot ce-ţi trebuie. Distracţie, plăceri pământeşti, dar trecătoare. Dar acum, de când m-am pocăit, de când m-am întors la Dumnezeu şi mulţumesc lui Dumnezeu, dragostea şi bucuria şi fericirea care era odată la mine în casă acum s-a însutit, spune Sorin Mocanu, lăutar.
„Cu cât că... cânt, mă iubeşte şi omenirea care nu e pocăită. De ce? Că vede că nu mai fumez, s-a schimbat ceva puternic, care eu unde vedeam lumina seara, mă duceam acolo să beau cu persoana aceea”, spune Nicu Zâna, lăutar.
Din alcoolic, misionar
Nicu Zâna a fost odată sufletul petrecerilor. A cântat de mic la acordeon şi cu vocea. A urcat pe scene cu legende ale muzicii lăutăreşti, precum Toni Iordache sau Florică Roşioru. Când l-a cunoscut pe Dumnezeu se afla în mare necaz, ajunsese alcoolic, era bolnav de ulcer de la băutură.
„Și a venit sora şi mi-a spus: Nicule, vino la Dumnezeu, că uite în ce hal eşti! Dumnezeu poate să te vindece să laşi băutura, toate lucrurile, că Dumnezeu e bun şi te vindecă! Şi aşa e, că Dumnezeu vindecă şi în zilele noastre”, spune Nicu Zâna.
Tot talentul, tot simţul muzical, Nicu Zâna îl investeşte acum în cel pentru care cântă: Regele Iisus. A păstrat linia melodică a muzicii lăutăreşti şi a schimbat doar versurile, din lumeşti în cereşti.
Povestea lăutarilor pocăiți
Sorin Mocanu are 48 de ani şi de aproape 40 cântă la acordeon şi cu vocea. S-a pocăit cu cinci ani în urmă. Avea căutare, bani, talent, dar parcă era gol pe dinăuntru şi nu avea, de fapt, nimic.
„Eram într-una din zile în care, aşa cum v-am spus, ca fiecare lăutar obişnuia să facă un şpriţ, să facă un chef, iar într-una din zile eram într-o noapte în care petrecusem cu băieţii, am ajuns acasă şi ajuns acasă, am continuat la mine acasă şi într-o după-amiază trebuia să cobor undeva să mă duc să mai cumpăr, să mai cumpăr ceva băutură şi atunci un grup de fraţi ieşea din biserică, de la adunare, se terminase adunarea şi... Băi, ştiţi ceva? Aş vrea să am şi eu o dată un dialog cu voi, să pot să stau şi eu o dată cu voi, zic, dar ştiţi, nu vreau să vin în biserică”, povestește Sorin Mocanu.
Sociologul Gelu Duminică explică: „Suntem fascinaţi, de exemplu, de gospelul american. E acelaşi mecanism, prin simplul motiv pentru că în perioadele de robie, sclavie, pe care ambele etnii, naţiuni, să zicem aşa, le-au explorat, şi afro-americanii în SUA, şi romii în România, muzica rămăsese principalul mijloc prin care se transmiteau mesajele către ceilalţi. Erai supărat, dădeai muzica mai tare să te audă ceilalţi, erai bucuros, dădeai muzica din nou mai tare să te audă ceilalţi, pentru că comunitatea comunitară se auzea în momentul în care se auzea muzica, semnalul. La fel e şi acum. Lăutarii dau semnalul pogorârii cuvântului lui Dumnezeu”.
Pastorul Fane Macioi este stâlpul comunităţii de rromi din Glina şi cel care îi aduce pe lăutari la pocăinţă. Are 39 de ani şi este şi el un fost lăutar - în tinereţe a cântat cu greii manelelor, ca Adrian Minune si Ştefan de la Bărbuleşi. La 16 ani a început să meargă la o biserică penticostală din sat şi un an mai târziu a cântat la o nuntă care i-a schimbat viaţa.
„Doamne, am zis, mâinile astea, îi ziceam Domnului, să mi le iei, am zis, şi picioarele pe care le am, Doamne, să mi le iei, dacă eu mai cânt toată viaţa la nunţi din lume. Doar Ţie, îţi voi cânta pentru toată viaţa”, povestește pastorul Fane Macioi.
El a ridicat biserica penticostală în curtea casei lui. În fiecare duminică aici se strâng 400 de romi. Majoritatea sunt foarte săraci şi abia dacă au câteva clase. Singurul lor sprijin este Dumnezeu.
„Dumnezeu din ceruri să binecuvinteze păstorul nostru Fane, care e păstorul tuturor oilor. Acolo cine se duce la el, ne mângâie, el ne spune tot ce este bine să facem”, spune Paraschiva Pipiță.
„Biserica neoprotestantă, din fericire pentru ei, şi asta o spune un ortodox, fiind o biserică mai mică, reuşeşte ceea ce bisericile mari nu mai reuşesc, să fie mult mai aproape de oameni”, spune sociologul Gelu Duminică.
Biserica pe post de psiholog
Dacă Fane este păstor, soţia lui este păstoriţa femeilor. Ea le ţine loc de mamă, soră, prietenă şi psiholog.
„Dumnezeu mi-a lipit femeile din Bobeşti şi din Glina, mi le-a lipit de inimă şi am o durere pentru ele şi simt mila lui Dumnezeu şi durerea lui pentru toate femeile. Şi am zis că vreau să le ajut cu puterea lui Dumnezeu ca să-L cunoască în adevărat pe Dumnezeu şi să se-ncreadă în El, căci numai El schimbă vieţi, El schimbă femeile şi Dumnezeu are întotdeauna soluţia perfectă”, spune Zandra Macioi.
„Fiul meu care de mic şi-a dorit să devină fotbalist, deşi este copilul Domnului, este botezat, are duhul sfânt, dar asta a fost să devină fotbalist şi ne-am rugat şi Dumnezeu i-a dat izbăvire, Dumnezeu l-a băgat într-o echipă, i-a dat până şi acel om care să-l reprezinte la fotbal”, spune o enoriașă.
În lipsa unor servicii sociale eficiente şi a respectului din partea partenerului, pentru femeile din comună religia înseamnă alinare.
„La Bobeşti acolo foarte mult este o luptă şi cu sărăcia şi cu... Femeile, unele femei sunt dispreţuite, nu sunt mângâiate, se luptă foarte mult cu casa, unele chiar şi muncesc, vin de la muncă, vin obosite, vin şi de-acolo şi cu casa şi sunt şi dispreţuite de soţ, uneori sunt apreciate, uneori, nu”, spune Zandra Macioi.
„Eu lucrez foarte mult pentru aceasta, ca să le ajut să se ridice psihic. Aşa, şi le învăţ chiar şi aici, intru cu ele în partea aceasta, pentru că de multe ori discuţiile dintre soţ şi soţie chiar de aicea pornesc, din partea intimă, pentru că pe primul loc în viaţa bărbatului este partea cealaltă intimă, pe când la femeie este ultima parte în viaţa ei, pentru că ea se ocupă cu casa, cu îngrijitul, cu copiii şi când femeia nu-şi face datoria ei de soţie faţă de soţ, de aici încep problemele şi discuţiile”, continua Zandra Macioi.
Gelu Duminică- sociolog: „Canalul de comunicare transmis pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu este cel pe care receptorul, în cazul de faţă comunitatea de romi, îl şi acceptă şi îl şi înţelege, îl decodifică, astfel încât să poată da feedback. Se folosesc oameni din interiorul comunităţii, care ştiu limba, ştiu obiceiurile, îi ştiu pe fiecare şi pentru fiecare în parte poate să transmită o povaţă în funcţie de ceea ce el, ea este”.
Deşi are numai şase clase, Zandra ştie să citească în inima omului şi patronează o adevărată şcoală de psihologie. Întâlnirile se ţin o dată pe săptămână şi la sfârşit, fiecare femeie pleacă acasă cu o rezolvare.
„Nu studiem, că n-avem multă carte aşa, n-avem multe clase. Pe noi iubirea faţă de oameni, care Dumnezeu ne-a pus o dragoste în inimă şi o iubire faţă de oamenii din cetatea noastră, iubirea şi mila faţă de ei ne-a ajutat să obţinem această şcoală de psihologie”, spune Zandra Macioi.
Cum îi ajută Dumnezeu pe săraci
Aura are 38 de ani şi s-a pocăit la 15 ani, după ce casa în care locuia a ars din temelii şi ea a fost prinsă între flăcări. Cu o săptămână înainte de accident, pe strada ei trecuse un frate penticostal care i-a spus familiei ei că a avut o premoniţie: a văzut un foc şi o cruce neagră deasupra casei lor.
„Mama, după o săptămână, a murit la spital, iar medicii i-au zis tatălui meu să pregătească că eu voi fi următoarea. Şi când tata a văzut că medicii nu-mi garantează viaţa, banii nu mă pot salva, a plâns, s-a rugat lui Dumnezu şi Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi Dumnezeu mi-a dat a doua şansă să trăiesc”, spune Aura Pipiță.
Credinţa i-a alinat suferinta, i-a dat un rost şi a scăpat-o de cel mai mare duşman, frica.
„Muncesc la bloc, urc scări, patru etaje, nu cu lift, cu găleata de apă şi când ajung la ultimul etaj, vă spun înaintea lui Dumnezeu, îmi deschid geamul şi îmi trag aer şi zic: "Mă vezi? Nu mai pot! Dă-mi putere!". În momentul când îi spun "dă-mi putere", mă uşurează. Şi cobor încet-încet şi spăl scările, uite-aşa. Şi mă duc şi muncesc ca să putem să ne scoatem, că Dumnezeu a zis că copiii Domnului trebuie să muncim şi ne va da pâinea ca prin somn”, explică Paraschiva Pipiță.
Cea mai mare încercare prin care a trecut Paraschiva a fost când i-au tăiat lumina după ce a strâns datorii în valoare de 10. 000 de lei. Câştigă 600 de lei pe lună şi din fiecare salariu mai achită puţin din uriaşa sumă.
Paraschiva Pipiță povestește: „În momentul în care stăteam pe genunchi, o soră, Domnul s-o binecuvinteze, mă sună: "Pacea Domnului Iisus". "Pacea Domnului Iisus!". "Ce-i cu tine, sora Paraschiva? Te văd întristată". Şi eu atunci plângeam şi îi spuneam: "Mare eşti tu, Doamne! Sora Silica, mi-a oprit lumina, stau pe întuneric". Am zis lui Dumnezeul meu din ceruri, când mi-a zis prin gura ei: "Du-te şi ia-ţi fir şi trage-ţi lumină". "Ştiţi cum mi-a dat mie Dumnezeu lumina asta? Mi-a dăruit-o exact cum o aveam eu, exact cum o aveam eu mi-a dăruit lumina asta. Nu sunt pe priză, sunt pe fir şi am tras firul de la stâlp. Şi ia uitaţi în contorul meu! Și am în toată casa lumină. Cum să nu-l cinstesc, cum să nu-L laud, când El mi-a zis că-mi plăteşte datoriile? Şi mă încred, că Dumnezeu are resurse mari!”
Paraschiva merge în fiecare sâmbătă la întâlnirea pentru femei ţinută de Zandra. Pentru ea are efect terapeutic.
„Noi avem nişte bileţele care le punem înaintea Domnului Iisus Hristos, toate surorile. Acolo e cererile noastre care e puse pe altarul Domnului Iisus Hristos. Şi acolo toată roata care ne facem aşa ca surorile....trece punguţa aia în fiecare mână la soră”, spune Paraschiva Pipiță.
Gelu Duminică - sociolog: Nu mai eşti singur, eşti alături de alţii, care culmea, ridică slavă pentru acelaşi lucru. Vorbim de chestiunile alea simple, care de fapt, o comunitate tradiţională din România le are: solidaritatea, vecinătatea, pe care biserica, în cazul de faţă, neoprotestantă, reuşeşte să le extragă şi să le revalorifice.
Botez în piscina gonflabilă
Este duminică, zi de mare adunare. Astăzi pastorul va boteza o femeie şi un bărbat. Penticostalii sunt botezaţi dupa vârsta de 16 ani, după ce ajung să se convingă singuri că Iisus este mântuitorul lor personal.
Vica este la al doilea botez, după cel ortodox.
- Am simţit o bucurie, am simţit o căldură, nu ştiu, din partea Domnului, am simţit aşa o căldură, mărturisește ea după botezul care se face într-o piscină gonflabilă.
Unele biserici penticostale le interzic lăutarilor să mai cânte la nunţi după ce se convertesc, pentru că ştiu că este uşor să cazi în păcat. Pastorul Fane Macioi le dă voie lăutarilor să-şi facă în continuare meseria, pentru că altfel n-ar avea cum să-şi întreţină familia.
„Dar pentru ăştia mai tineri nu-i pot opri, pentru că dacă eu le-aş interzice, îi pierd şi de la biserică şi nu-i dau voie lui Dumnezeu prin cuvintele mele, dacă eu i-aş interzice să nu mai cânte la nunţi, nu-i dau voie lui Dumnezeu să foreze El în ei hotărârile”, explică Fane Macioi.
Totuşi, unii lăutari calcă strâmb. Pastorul îi îndeamnă să i se confeseze şi apoi îi învaţă cum să nu mai cadă iarași în păcat.
Pastor: „Tu ai călcat strâmb, ai picat în păcatul acesta imoral al curviei. Ştiţi ce a făcut la prima fază? A început să plângă, şi-a pus mâinile aşa şi a zis: "Pastore, ai dreptate, ce să fac?" Şi atunci a trebuit să-l sfătuiesc, i-am spus: "Pentru o perioadă nu mai trebuie să cânţi în faţă, nu mai trebuie să mai faci nimic, stai jos, în scaun, asculţi, te rogi". Şi de multe ori e o problemă, că dacă sunt şi căsătoriţi, partenerul de viaţă poate să-şi dea seama: De ce nu mai cântă soţul meu?”
În prezent, Sorin Mocanu cântă foarte rar la nunţi unde oamenii nu sunt pocăiţi, ca să nu mai aibă de-a face cu ispitele. Şi-a găsit o altă ocupaţie.
- Acum am o sursă unde pot să spun că îmi câştig existenţa. Nu ştiu cât de mult contează sau cât de puţin contează, dar oricum mă ocup cu afaceri.
- Ne puteţi spune ce fel de afaceri?
-Da, mă duc în Turcia, cumpăr marfă, vin acasă, vând de-acasă.
Piața petrecerilor penticostale
Sorin Mocanu cântă la concerte şi petreceri pentru creştinii penticostali, unde este bătaie pe lăutari.
Gelu Duminică - sociolog: „Şi credeţi-mă că sunt foarte greu de aduşi lăutari de la ei, pentru că sunt foarte, hai să zicem aşa, foarte solicitaţi. Şi e ceva de genul Adrian Minune cu Florin Salam împreună. E un fenomen şi până la urmă e o piaţă, Doamne iartă-mă. Pentru că în momentul în care soliciţi plată pentru serviciile tale, chiar dacă le cânţi fraţilor tăi, Doamne iartă-mă, vorbim şi de o piaţă”.
Pastorul Fane Macioi crede că rugăciunea în biserică nu e de ajuns. În 2016 şi 2017 a organizat două proteste în sat, pe care le-a numit proteste împotriva păcatului. Lăutarii pocăiţi au venit cu instrumentele muzicale, iar ceilalţi, cu pancarte de carton pe care au scris versete biblice.
„Au fost ani care mi-am sărbătorit o singură dată anul naşterii. Eu sunt pe 1 septembrie, în 78. Şi am zis că n-o să mai sărbătoresc de 1 septembrie 2016 anii mei, ci o să sărbătoresc în toată comuna cu un marş creştin rugându-mă pentru oameni, protestând împotriva păcatului care este în comună la noi, pentru că au fost lucruri care la noi în comună... S-au luat fete tinere de-aicea, le-au dus prin străinătate, prin Anglia, prin Germania, pe unde se face prostituţie şi au rămas părinţi cu durere, cu amărăciune sufletească. Şi am zis: "trebuie să mă rog împotriva acestor duhuri rele care sunt în comună”.
Pentru lăutarii pocăiţi şi pentru romii penticostali în general, Dumnezeu este cel care rezolvă chiar şi situaţia politică actuală.
„Să binecuvânteze România, să binecuvânteze Parlamentul, să binecuvinteze preşedintele României, camera Senatului şi a Parlamentului, toţi, să fie binecuvântat poporul român, pentru că trecem prin nişte lucruri foarte grele”, spune Nicu Zâna.
„Noi, ţiganii, care suntem romi, ţigani, ne place mai mult limba noastră, aşa că de multe ori, spunem noi, cântarea pe limba romani, sună altfel pentru noi, mai bine, şi ne place”, spune Isaura Gheorghiu, interpretă, care face o demonstrație, cântând în limba romani.
Satul Toflea, judeţul Galaţi. Locul în care trăiesc nu mai puţin de 5000 de romi penticostali. Sat bogat, plin de palate ridicate de romi afacerişti. Sat plin şi de vedete. Isaura Gheorghiu este un adevărat gospel-star al muzicii penticostale contemporane. A umplut stadioane şi case de cultură din toată ţara când a fost în turnee. Are sute de mii de vizualizări la videoclipurile de pe YouTube, iar vocea ei este râvnită la nunţile şi botezurile credincioşilor. Cântă în fiecare duminică la biserica Rugul Aprins din Toflea. Isaura nu se trage dintr-o familie de muzicanţi şi nu şi-a imaginat niciodată că o să cânte.
Isaura Gheorghiu: „Într-o zi spălam vasele şi a avut o soră o vedenie pentru mine şi i-a descoperit Domnul chiar în clipa aceea când spălam vasele şi cântam în casă, i-a descoperit Domnul că chiar în momentul acela Dumnezeu a vărsat peste mine ungerea Lui şi mi-a dat un har deosebit de a lăuda numele Lui. Şi de atunci am descoperit că am acest dar din partea Domnului”.
Isaura are doar trei clase şi este casnică. A renunţat la studii când s-a mutat cu familia în Bucureşti.
„Şcoala te ajută în multe lucruri, dar... Îmi pare rău, că trebuia să le am şi eu cu şcoala, să ştiu mai multe, dar slavă Domnului pentru ceea ce ştiu deocamdată”, spune Isaura. „Sora mea nu ştia să citească şi prin rugăciune, Dumnezeu i-a dat înţelepciune şi a început să citească. Şi de atunci ea ştie să citească”, adaugă ea.
***
- Eu pot să zic că era să mor din cauza fiindcă mă drogasem, spune Marius, interpret.
- Cu ce te-ai drogat?
- Legale. Era prima dată când am tras şi nu prea ştiam şi faptul că era să mor m-a făcut conştient adică de viaţa mea. N-ar trebui să fie aşa şi ar trebui să mă pocăiesc, explică el cum a apucat pe drumul credinței.
Gelu Duminică - sociolog: „Cei care sunt pocăiţi n-o să-ţi cerşească niciodată, pentru că este împotriva principiilor pe care Dumnezeu le spune, n-o să fure niciodată. Foarte multe lucruri care sunt trecute ca păcate, ei o să încerce în mai mare măsură decât ceilalţi să le urmeze. Chiar dacă şi noi teoretic avem aceeaşi învăţătură, noi, ortodocşii, însă diferenţa între noi şi ei este că poate ei au o viziune mai personală asupra cuvântului lui Dumnezeu decât o avem noi”.
Biserica penticostală a încercat să rezolve problema mariajelor timpurii, o tradiţie care îşi are originile în perioada sclaviei romilor, când boierii aveau dreptul să dezvirgineze sclavele rome. De atunci, părinţii au început să-şi căsătorească de mici copiii între ei.
„Băieţii furau fetele, aşa era obiceiul, datina, adică obiceiul... aşa s-a obişnuit. Şi unele fete s-au măritat de la vârsta de 12 ani, 13 ani, băieţii la 17-18, poate şi 20, dar nu era asta important la băieţi. La fete: 12-13 ani. Şi Dumnezeu, Scriptura, Biblia, prin fraţii noştri păstori, am fost învăţaţi că în primul rând trebuie să fim cununaţi”, spune Cezar, interpret.
Dacă legea statului nu avea nicio valoare pentru romi, noţiunea de păcat a avut trecere. Pastorul a impus reguli interne.
„Noi am ridicat această stagiatură prin anumite principii, adică primul principiu, noi nu botezăm botezul nou testamental decât la vârsta de 16 ani. Doi, nu mai decid părinţii pentru căsătoria copiilor, decid personal copiii noştri, pentru că nu este corect, mai ales în faţa lui Dumnezeu să întrebăm copiii la altar dacă din dragoste şi nesiliţi de nimeni acceptă căsătoria”, spune pastorul Vasile Căpitanu.
Gelu Duminică - sociolog: „Ceea ce noi ne-am chinuit să oprim în 10 ani de intervenţii s-a oprit de la sine, să zicem aşa, într-un an de la convertire. Este faptul că oamenii au găsit mecanismele interne de reglare şi că a fost nevoie de cineva din interior care să le dea argumente solide - mântuirea, mult mai puternice decât ale noastre, aşa volatil,"bă te ia la puşcărie"? Foarte probabil”.
„Nu mi-e ruşine să spun, Dumnezeu ne-a socializat, a pregătit această socializare a noastră prin pocăinţă exact de la cele mai simple lucruri: şi cum să mâncăm, şi cum să ne îmbrăcăm, şi cum să ne purtăm la nivel de familie, la nivel de societate şi prin pocăinţă am văzut puterea supranaturală în tot ce înseamnă integrarea noastră”, conchide Vasile Căpitanu, pastorul din Toflea.
Reporter: Delia Marinescu
Operatori: Cătălin Avram, Dan Ene, Andrei Captarenco, Gabriel Necsulescu
Montaj: Ionuț Duinea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
