Reporter: Ce vă spuneau educatoarele?
Dana Dore, mamă: Că e obraznic, să-l ducem la psiholog, că nu ascultă, că e diferit. Că toţi stau, numai el nu. Ajungi la un moment dat, dacă nu eşti un părinte pregătit, să te aliezi cu cealaltă parte.
În aceeaşi situaţie se află mulți alți copii care suferă de deficit de atenţie.
„În momentul în care un copil este agitat, ceilalţi copii reacţionează altfel şi atunci trebuie să intervină educatorul sau specialistul pentru a media această relaţionare”, spune o altă mamă.
Sistemul educaţional din România nu este pregătit să îi sprijine pe copiii care suferă de deficit de atenţie. Drept urmare, 40 la sută dintre ei nu termină nici măcar liceul. Pentru părinţii care îşi permit, o alternativă ar putea fi sistemul privat.
„Părintele va fi de asemenea implicat în tot procesul şi consilierea părintelui şi îndrumarea acestuia vor fi faze importante în programa educaţională”, spune Amedeea Enache, directorul Fundaţiei Estuar.
În sistemul privat, părinţii copiilor cu deficit de atenţie trebuie să scoată din buzunar peste 1.000 de lei lunar.
„La sistemul de stat, ştim cu toţii, clasele sunt numeroase, astfel de copii se integrează mai greu, au poate nevoie de o atenţie specială şi atunci în grupuri mai mici pot beneficia de această atenţie. Poate că şi cadrele didactice nu sunt destul de instruite ca să lucreze cu copiii de acest gen”, spune Monica Fulea, logoped.
În total, în România, sunt aproape 200.000 de copii care suferă de acest deficit de atenţie şi hiperactivitate, o tulburare de comportament supranumită ADHD. Dintre aceştia, doar 8.000 se regăsesc în evidenţele specialiştilor şi urmează un tratament.