Anul trecut a fost primul din istoria economică a României în care contribuția sectorului IT & C la creșterea PIB a depășit-o pe cea din agricultură. IT-ul este un sector campion în ceea ce privește valoarea adăugată, care ajunge la 55% din producția finală față de 36% în construcții și 46% în agricultură.
Momentan, ponderea industriei informatice în Produsul Intern Brut nu sare de 6 la sută, dar lucrurile se pot schimba.
Industria IT nu merge la capacitate maximă, asta pentru că majoritatea angajaților din acest sector lucrează în continuare în call centere și help desk-uri.
Micile companii de programare nu sunt încurajate încă să se dezvolte aici. Majoritatea celor implicați în astfel de activități fac primii pași în România, după care decid să-și mute afacerile, de cele mai multe ori peste Ocean, în căutare de finanțare.
În plus, pentru ca valoarea adăugată în acest sector să crească până la nivelul maxim, mai trebuie lucrat la educație.
„E o problema cu școlile, pentru că se predau limbaje care nu se mai folosesc, în loc să se învețe tehnologii noi. Ca profesor, ai un salariu destul de mic, ori un programator bun nu o să vrea niciodată să lucreze ca profesor”, spune Gheorghe Marius, programator.
O altă industrie în care valoarea adăugată a muncii poate fi mare este cea auto. Însă acolo, situația este ceva mai nuanțată.
România are doar două fabrici de autoturisme și foarte multe fabrici de subansamble. Atunci când realizezi un produs intermediar, munca ta generează ceva mai puțini bani decât atunci când realizezi un produs gata de-a fi lansat pe piața.
Producătorii folosesc de mâna de lucru relativ ieftină pentru produse finite la fel de ieftine. De aceea, nici valoarea adăugată nu este foarte mare. La costuri salariale de 1 euro, angajatul român din industria auto generează 1,7 euro.
Prin comparație, un ceh scoate 2,12 euro, polonezul - 2,35 de euro iar ungurul - aproape 3 euro. Iar în Germania, sectorul auto reprezintă jumătate din valoarea adăugată a industriei.
Totuși, chiar dacă în comparație cu alte țări nu stă chiar atât de bine, în România, industria auto generează cea mai mare valoare adăugată dintre industriile manufacturiere.
Ceea ce înseamnă că întreaga economie are o problemă, lucru care se vede și în industria petrolieră, a cărei valoare adăugată pe angajat este sub 20% din media Uniunii Europene.
Într-o economie nu contează doar cât se produce, dar și ce se produce. Iar economiștii estimează că 70% din mărfurile care ies de pe porțile fabricilor românești sunt mărfuri cu valoare adăugată mică.
Forța de muncă din România, cel puțin cea bine calificată, este pregătită să realizeze mai multe produse scumpe și inovatoare decât cele produse în prezent. Dar, în același timp, și patronii trebuie sa învețe să pună mai bine în valoare munca angajaților.