În România încă este împământenită ideea că la bătrânețe statul trebuie să asigure venitul cetățeanului. Asta s-a întâmplat în ultimele decenii, dar sistemul scârțâie puternic și e momentul ca fiecare să-și asigure bătrânețile.
Doar câțiva ani pot face diferența dintre sărăcie și trai decent. Diferența dintre o persoană care investește de la 25 de ani și una care începe la 35 de ani este uriașă. Dacă cele două persoane investesc 200 de lei pe luna într-un plasament cu un randament mediu anual de 6% pe an, la vârsta pensionării, sumele disponibile arată total diferit. Cel care a început să economisească la 25 de ani - de 96.000 de lei, iar cel care a amânat zece ani momentul – 72.000 de lei. Diferențele majoare apar însă la suma disponibilă. Pentru că factorul de multiplicare a fost mai mare, cel care a investit de la 25 de ani va avea un disponibil, cu tot cu câștig, de 400.000 de lei. Celălalt, jumătate din această sumă.
Din doar 24.000 de lei în plus în zece ani sunt generate 200.000 de lei la 65 de ani, pentru că factorul de multiplicare al randamentului este mai mare și crește exponențial.
Dacă în momentul de față pensia medie e undeva la 40% din salariul câștigat în anii de activitate, în doar câteva decenii cifrele vor sta mult mai rău; populația va îmbătrâni și chiar dacă vârsta de pensionare se ridică în continuare, deficitul fondului de pensii tot va crește.
Se estimează că în 2050, când cei care au acum 30-35 de ani se vor retrage din activitate, pensia va reprezenta mai puțin de 15% din ultimul salariu. Cei care abia s-au angajat, și lucrează pe un salariu minim, vor avea dreptul la o pensie de sub 300 de lei în banii de azi. Asta înseamnă că pensia îi va transforma automat în asistați social.
Pentru a menține un nivel de trai asemănător cu cel de acum, românii ar trebui să facă economii consistente încă din primii ani de activitate.
Dar prea puțini oameni se gândesc la viitor. Fondurile de pensii facultative, pilonul III, are doar 300.000 de participanți. Investițiile nu sunt încurajante pentru că statul nu oferă decât deduceri mici pentru astfel de contribuții.
Sfatul experților este să punem deoparte măcar 10% la fiecare salariu încasat, asta până la 30 de ani. După această vârstă ar trebui să crească și procentul, la 15-20%. Ideal este ca economisirea să înceapă la 25 de ani, iar suma să fie echivalentul unei cincimi din salariu. Cel care a început abia la 45 de ani va trebui să pună deoparte jumătate din salariu, lucru care, cel mai probabil, îi va fi imposibil.
Un studiu comandat de ING arată că doar 12% dintre cei sub 35 de ani au început să pună bani deoparte și aproape jumătate dintre respondenți nici măcar nu au în plan să economisească pentru anii când nu se vor mai putea baza pe salariul lunar.