Mesele de Paște ale boierilor de altădată
De Paşte, oamenii se strâng în jurul mesei şi fac din întâlnirea lor o sărbătoare. Într-o perioadă care nu întâmplător s-a numit Epoca Frumoasă, a mânca elegant era o artă şi o obligaţie totodată, fie că erau simple mese în familie sau întâlniri mai pretenţioase. Şi pentru că puţini dintre noi ştiu cum arătau acestea, Bonton a făcut o „reconstituire” a unei mese boiereşti din Belle Epoque.
Pentru a fi invitat la o masă din înalta societate la început de secol XX, nu era suficient să faci parte dintr-o familie înstărită. Trebuia să treci şi un examen sever: cel al politeţii. Istoricul Georgeta Filitti şi istoricul de artă Ruxanda Beldiman povestesc care erau purtările gustate la mesele aristocrate din perioada Belle Epoque.
„E vorba de un răstimp cam între 1860 şi începutul Primului Război Mondial. Este o perioadă de intensă imitare a lumii occidentale, dar este o formă de imitare absolut pozitivă, pentru că lumea este foarte atentă la fumos, la detaliu, la o serie de lucruri care pot să fascineze”, spune istoricul Georgeta Filitti.
„A mânca elegant era un lucru de la sine înţeles. Sunt lucruri pe care le învăţai de mic cu guvernanta, deci ştiai de mic copil cum să stai la masă, să mănânci frumos. În momentul în care te îndepărtai fie şi un pic de la acest cod erai taxat”, spune și istoricul de artă Ruxanda Beldiman.
Deşi acum pare desuet, ora mesei era în acele vremuri un spectacol al bunelor maniere în care fiecare detaliu conta.
„O să spuneţi că acum lucrurile acestea sunt depăşite. Sigur că sunt depăşite, dar să ne gândim că era vorba de un ritual. A mânca o pară - nu-ţi vârai gura în ea şi să-ţi curgă zeamă pe obraz, ci o luai de codiţă şi cu un cuţit special de desert îi luai coaja, o decojeai, şi bucăţi, felii o mâncai foarte foarte atent”, spune Georgeta Filitti.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Cu foarte mare atenţie trebuia să tratezi şi timpul altora.
„De pildă, eram poftită la masă la familia Butculescu şi o dată am uitat. Peste trei luni de zile, la familia Mihăilescu am întârziat jumătate de oră. A treia oară nu mai eram poftită pentru că lumea îşi făcea socoteala: doamna Filitti este foarte simpatică, este bine dispusă, dar întârzie”, spune Georgeta Filitti.
Puteai fi exclus din societate şi atunci când „a degusta" devenea „a consuma".
„În genere, ca să faci o impresie bună ca femeie e bine numai să-ţi înmoi buzele într-un pahar de vin şi să te abţii să bei, pentru că şi acum e o realitate, dar la 1900 puteai să fi exclus din societate dacă ţi se ducea vorba că bei”, spune Georgeta Filitti.
Pentru ca toată lumea să se simtă bine, gazdele se asigurau că ştiu totul despre viitorii invitaţi.
„Să ştiţi că este o dovadă de bună cuviinţă să asortezi musafirii, cu alte cuvinte dacă ştii din zvon public că o doamnă nu se înţelege cu un domn sau doi domni au avut o dispută, a fost în parlament, sau poate s-au duelat, poate au fost la jockey club şi poate chiar s-au certat, buna cuviinţă cere să nu-i chemi”, spune istoricul.
Nu erau chemate la mesele din înalta societate nici tinerele domnişoare. Neînsoţite, acestea ar fi putut să „monopolizeze" atenţia domnilor aflaţi la masă.
„În la Belle Epoque nu puteai să pofteşti o domnişoară dacă nu era măritată, la 18,19 – 20, la 22 de ani mai greu, doar în familie putea să fie primită o asemenea domnişoară sau dacă erau prieteni mai îndepărtaţi ea trebuia să fie însoţită de un frate, de un văr, oricum de o rudă”, arată Georgeta Filitti.
Gazda trebuia să fie atentă atât la numărul de invitaţi, cât şi la confortul musafirilor.
„Se invită un număr egal de bărbaţi şi de femei şi aşa se face că este alternat un bărbat şi o femeie. Sigur ca gazdă ai nişte obligaţii, ai o masă de 6 sau 8 sau 12 persoane, ele s-au aşezat, trebuie să fie o distanţă convenabilă între musafiri”, spune Georgeta Filitti.
În cazul în care unul dintre invitaţi făcea o gafă la masă, tot gazda era cea care, cu delicateţe, îndrepta lucrurile.
„Regina Elisabeta era de părere că copanul de pui se mănâncă cu mâna şi atunci evident trebuia să ai puțină apă caldă ca să te clăteşti şi atunci acel oaspete al cărui nume nu se mai păstrează, necunoscând regula, a dus bolul la gură şi a înghiţit apa, ceea ce a creat un moment de stupoare şi probabil uşoare zâmbete şi atunci regina a intervenit imediat a dus şi ea bolul la gură şi în felul acesta acel moment uşor penibil a trecut repede şi fără să creeze o situaţie mai stânjenitoare decât era cazul”, spune Ruxanda Beldiman, istoric de artă.
Armonia din jurul unei mese din înalta societate era întreţinută de fiecare invitat în mod egal.
„Nu trebuia să monopolizezi conversaţia, ştiţi, noi avem tendinţa să ne supraestimăm, fiecare are nişte subiecte extraordinare pe care vrea să le discute în dreapta şi în stânga. Nu! Trebuie să-i laşi şi pe ceilalţi chiar dacă simţi o nevoie irepresibilă de a transmite ceva, adică dialogul era absolut o formă de armonie socială”, spune Georgeta Filitti.
După o invitaţie la masă, musafirii îşi arătau mulţumirea pentru gazdă cu un gest simplu şi galant.
„Regula spune că a două zi, deci urmarea unei cine la care ai fost invitat şi te-ai simţit bine, să trimiţi în semn de mulţumire şi omagiu un buchet de flori cu carte de vizită pe care, sigur, erau transmise şi nişte cuvinte de mulţumire”, spune Ruxanda Beldiman.
Cei prezenţi la o masă din înalta societate în la Belle Epoque puneau preţ pe fiecare gest în parte. A te comporta cu respect la masă îţi stabilea poziţia în societate.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
