Biserica din Florența unde se vorbește românește
Doi preoţi din România slujesc într-una dintre cele mai vechi şi mai impunătoare biserici franciscane din lume. Vorbim de Bazilica Sfintei Cruci din Florenţa. Urmăriţi acum un reportaj în exclusivitate realizat de Sanda Nicola.
Preot Eugen Răchiteanu: Ţin minte şi acum persoana care a venit şi mi-a spus: Sunteţi nou aici, mă bucur că ne vorbiţi de Dumnezeu.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: E orga asta aici care vă ţine aici şi nu vă lasă să vă întoarceţi în Bacău?
Preot Ovidiu Cojan: Am putea spune că da pentru că prima mea dragoste muzicală a fost orga.
Preot Eugen Răchiteanu: Atât Biserica catolică din România, cât şi Biserica ortodoxă ar trebui să primească această vizită a lui Papa ca pe un dar al lui Dumnezeu, ca pe un dar al unităţii.
Preot Constantin Necula: Sper ca din toată inima ca tot ceea ce realizăm să fie la nivelul aşteptărilor celor care au nevoie de noi şi care din efortul nostru învaţă ca fiind împreună e mai de preţ decât a sta spate în spate. Biserica înseamnă faţă în faţă pentru Hristos.
E ora 18:00 la Florența, iar in Santa Croce, bazilica Sfintei Cruci, începe slujba. Nimeni nu se întreabă de unde vine preotul care celebrează Liturghia, dar noi știm că e român de-al nostru. Părintele Eugen Răchiteanu s-a născut în satul Zăpodia de lângă Bacău.
Cum au ajuns doi preoți români să slujească în Biserica Santa Croce din Florența
Împotriva voinței părinților săi, s-a făcut preot și a intrat în Ordinul franciscan. Și împotriva oricărui pronostic, băiatul de la țară ajunge să studieze arta sacră la un nivel atât de înalt, încât să-i fie incredințate cheile lăcașului de cult care adăpostește un număr impresionant de opere din patrimoniul mondial.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Părinte Eugen, de cât timp trăiți la Florența?
Preot Eugen Răchiteanu: Am fost trimis de către superiorul meu, pentru că se începuse o bună colaborare între România și Italia. Florența ceruse un preot care să se ocupe cu arta și sectorul cultural al bazilicii Santa Croce... Mi s-a propus să fac acest lucru. Eu l-am îmbrăţişat cu drag şi în 2002 am ajuns în Florența.
Zece ani mai târziu, un alt frate franciscan român e repartizat conventului Santa Croce de la Florența. Părintele Ovidiu Cojan, din Bacău, un teolog muzician care pune atâta suflet pe claviatură când muzica de orgă acompaniază textul Evangheliei.
Preot Ovidiu Cojan: În momentul în care te exprimi prin muzică, e ceva special, e un dar din partea lui Dumnezeu. Simțind că am acest talent din partea lui Dzeu am vrut să-l fructific din ce în ce mai mult...
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Cât de importantă e partea muzicală în Liturghie?
Preot Ovidiu Cojan: Este esențială! Dacă nu știm să folosim muzica în folosul persoanelor, putem doar crea o gălăgie de fond și să îndepărtăm lumea de Dumnezeu.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Vă mai amintiți ziua în care ați celebrat pentru prima oară Sfânta Liturghie în Bazilica Santa Croce, n-ați fost coplețit de emoții?
Preot Eugen Răchiteanu: Am ajuns într-o zi de vineri și am celebrat Liturghia imediat, duminică. Știam limba italiană de la Seminar, pentru că majoritatea cursurilor le făceam în limba italiană.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Despre ce ați vorbit la predică?
Preot Eugen Răchiteanu: Vorbeam despre maternitatea Sfintei Fecioare Maria... Cum ea adună pe toţi sunt mantia ei de mamă. Și așa m-am simțit și eu când am venit aici în Santa Croce... primit, primit sub o mantie spirituală a confraților mei.
Viața într-un convent franciscan este un exemplu de comuniune între frați veniți din regiuni diferite ale lumii, de vârste diferite, cu abilități diferite, dar cu același sentiment al datoriei față de comunitatea pe care trebuie să o slujească. Așa cum Francisc de Assisi, întemeietorul ordinului, a propovăduit acum peste 800 de ani.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Cum s-au integrat Părintele Eugen și Părintele Ovidiu în comunitatea de la Santa Croce?
Preot Paolo Bocci - rector al Bazilicii Santa Croce: Aș vrea să plec de la o imagine pe care ne-a lăsat-o Sfântul Francisc vorbind despre fratele perfect, care încorporează în ea tot ceea ce se referă la fraternitate. Francisc spune: "Nu există un frate perfect, dar fratele perfect este format din toate virtuţiile celorlalţi fraţi." Aceşti fraţi au ajuns aici, Părintele Eugen în 2002, Părintele Ovidiu în 2012, s-au integrat foarte bine.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Ce au adus ei în plus?
Preot Paolo Bocci - rector al Bazilicii Santa Croce: Au adus darurile şi caracteristicile lor personale: Părintele Ovidiu în ceea ce priveşte liturghia cu slujirea muzicală, pastoraţia tinerilor, iar părintele Eugen în ceea ce priveşte cultura, a deschis căi noi spre Santa Croce, în mod special datorită cunoştinţelor lui despre lumea şi spiritualitatea ortodoxă.
Născuți și crescuți în estul României, în Moldova lui Ștefan, Părintele Ovidiu și Părintele Eugen au venit de mici în contact cu ortodoxia. Amândoi au crescut alături de oameni care se rugau în rit bizantin, pe care i-au îndrăgit și nu s-au împotrivit niciodată influențelor ortodoxe, ba chiar s-au lăsat modelați în anumite privințe.
Preot Eugen Răchiteanu: Eu iubesc foarte mult să particip la Înviere de Paște a confraților ortodocși. De câte ori am posibilitatea merg şi merg cu dragoste, nu îmi impune nimeni. Mă duc pentru că simt că rugându-mă alături de fraţii mei pot adăuga o piatră, o mică piatră la această unitate a bisericilor.
Părintele Constantin Necula: Cine, construind poduri, nu riscă să cadă în ape adânci?
Părintele Eugen a dus preocuparea pentru unificarea bisericilor în paginile revistei pe care o coordonează. Citta di Vita este o publicaţie academică al cărei sediu se află la Santa Croce. Iar, în redacţia, cu tavanul pictat de Pier Dandini, în urmă cu 300 de ani, în mirosul tare de espresso stretto îl puteţi întâlni adesea pe părintele ortodox Constantin Necula, purtător de cuvânt al Mitropoliei Ardealului.
Preot Constantin Necula: Din nevoia de dialog ecumenic s-a născut și una dintre rubricile revistei Citta di Vita prin care încercăm să onorăm o relație mai veche dintre Ortodoxie și Catolicism, pe care sperăm să o înnoim de fiecare dată. Nu zic că-i o muncă ușoară, mai ales că de multe ori nu ești simpatizat pentru o astfel de muncă... Dar cine, construind poduri, nu riscă să cadă în ape adânci?
Nici părintele Eugen, nici părintele Ovidiu n-au venit la Florența cu gândul să nu se mai întoarcă. Dar nu-și fac planuri, pentru că știu că odată ce-au intrat în Biserică, destinul lor nu le mai aparține. Vor merge acolo unde e nevoie de credința și priceperea lor.
Preot Ovidiu Cojan: Poate deseori dorim să ne reîntoarcem în patria noastră, dar ne dăm seama că domnul nostru Iisus Hristos ne cheamă să fim deschiși și să mergem în lumea întreagă. Chiar este versetul: "Mergeți în lumea întreagă și predicați Evanghelia!" Noi dacă am fost sfințiți preoți, nu am făcut acest pas pentru România, Roman, Bacău, ci pentru lumea întreagă. Suntem într-un spațiu măreț în care își dorm somnul de veci personalităţi remarcabile: Michelangelo, Galileo Galilei, Machiavelli, Rossini şi mulţi alţii care au lăsat o urmă în istoria noastră. Nu e meritul nostru, este meritul Lui! Nu mi-am programat de mic copil sau că voi ajunge aici în Santa Croce, dar planurile Domnului sunt mereu diferite de planurile noastre omeneşti. Asta consider că este important, să fim deschiși la vocea Duhului Sfânt, la vocea lui Dumnezeu.
Cum este văzut Papa Francisc
Indiferent de naționalitate, frații franciscani din conventul de la Santa Croce au o mare simpatie pentru Suveranul Pontif care, deși provenind din ordinul iezuiților, și-a ales numele Francisc și a readus în biserică discuția despre principiile „sărăcuțului din Assisi", așa cum i se mai spune Sfântului care și-a pus întreaga viață în slujba celor mai defavorizați.
Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Cum vi se pare Papa Francisc?
Preot Paolo Bocci - rector al Bazilicii Santa Croce: Papa Francisc e, ca toți Papii, un dar al Duhului Sfânt, cu siguranţă. Aduce un spirit de noutate ce nu trebuie pierdut nici în interiorul Bisericii, aduce noutate, iar cu deciziile sale crează şi contraste, dar lucruri care aduc progres, care pun în discuţie şi pun în mişcare din nou Biserica. Aduce de asemenea vivacitate ecumenică, vivacitate religioasă.
Preot Eugen Răchiteanu: Eu mă bucur că și-a asumat acest nume, Francisc, eu mă bucur că trăiesc aceste momente de har, pentru că și eu, ca preot, vreau să urmez un păstor care, în primul rând, trăiește Evanghelia. Biserica trebuie într-adevăr trebuie să coboare în mijlocul oamenilor, clerul trebuie să mai iasă din casele parohiale din comodităţiile lor şi să îi caute pe oameni. Nu oamenii să-i caute pe preoţi, ci "păstorul", ne spune Mântuitorul: "să meargă în întâmpinarea oilor pierdute".
Preot Ovidiu Cojan: Papa Francisc pentru mine este un model de persoană care ştie să urmărească semnelor timpurilor, chiar dacă este contestat. Deseori, mulţi spun că: "Prea este modern, prea zice multe, prea nu îi tace gura!". Dar, a avut de-a face şi cu persoane atee, persoane care nu sunt creştine, persoane islamiste care au zis că: "Îl apreciez pe Papa Francisc pentru că este uman, pentru că nu vine să-mi impună chestia aia a lui! El îşi mărturiseşte credinţa lui, ţine cont de valoarea credinţei mele şi nu îmi impune chestia ailaltă pentru că vrea să ne cunoaștem reciproc."
Despre Bazilica Sfintei Cruci din Florența se spune că e locul unde Stendhal era să înnebunească de atâta frumusețe, dând numele unei tulburări psihosomatice - sindromul Stendhal. Se manifestă cu stări de amețeală și bătăi puternice ale inimii atunci când omul este expus la o cantitate atât de mare de opere de artă la un loc. Țineti minte asta când mergeti la Florența. Și retineti că la Santa Croce slujesc, de ani buni, doi franciscani români. Pe lângă mormintele lui Dante, Michelangelo, Machiavelli, Galileo Galilei, Rossini ... se vorbește zilnic românește, cu un uşor accent moldovenesc.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
