Artistul Mihai Mărgineanu, printre altele și interpretul personajului „Ardiles” din serialul Las Fierbinți” a fost invitat „În fața ta”, emisiune realizată de Florin Negruțiu și Claudiu Pândaru. Mărgineanu a vorbit despre experiența sa ca pilot comercial și cât de puțin costisitor este să ai un avion mic, el fiind proprietarul unui Cessna 172 November. „Ardiles” a povestit că printre pasagerii săi s-a numărat și „Bobiță”, colegul său de platou.
Citește și: Mihai Mărgineanu: La noi corupția e ca pescuitul sportiv. I-am prins, i-am pupat și le-am dat drumul
Mihai Mărgineanu: Sunt pilot comercial. În meseria de pilot de avion sunt mai multe categorii. Una este cea de pilot de linie de transport pasageri, care este o clasă specială – APTL. Eu nu pot să îmi permit să fac transport de pasageri din lipsă de timp și din faptul că în momentul actual, luând-o mercantil, câștig mai mulți bani decât un comandant de Boeing 747 de la Emirates, să zicem.
Am zburat, am și un avion pe care mi l-am cumpărat din banii mei proprii și personali. Este un avion cu patru locuri, un Cessna 172 November, cu care eu mă duc la concerte, pentru țara noastră e mică, dar neavând autostrăzi se transformă într-o țară mare.
Este o hoție de timp, fur un pic din timp. A avea un avion cred unii că este un lux. Nu este un lux, este mai ieștin decât o mașină cu un far mai ciudat, se întreține mai ieftin decât o mașină nu neapărat scumpă, și îți dă satisfacțiile pe care nu ți le dă nicio mașină, sau nicio șampanie desfăcută într-un club de fițe.
Este o satisfacție incredibilă, mai ales că are și o valoare „mercantilă” de timp. Această dimensiune, pentru că noi cunoaștem patru dimensiuni – lățime, adâncime, lungime și timp. Singura pe care nu o putem modifica noi oamenii este timpul. E, de ăsta ne batem joc.
Nu sunt singurul artist care merge la concert cu avionul, că eu am mai dus și pe alții, la concertele lor. Erau grăbiți... A trebuit să-i ajut să ajungă. L-am dus pe Gavril Pătru, l-am dus pe Mihai Bobonete la spectacole.
Nu am primit niciun reproș din partea pasagerilor. De multe ori se întâmplă în zbor anumite lucruri care sunt absolut normale, pe care oamenii le urăsc, evident, cum este turbulența de exemplu. Este un disconfort pentru toată lumea, inclusiv pentru pilot, nu neapărat numai pentru pasager.
Nu am trecut prin momente tensionate și mă bucur că nu am trecut... Depinde de percepție. Sunt oameni care au impresia că un zbor a fost foarte greu, că au avut o turbulență de 10 minute de exemplu... Mie mi se par altfel problemele. Eu sper să nu am nimic de povestit copiilor mei sau nepoților mei periperițiile în zbor, sper să fie totul exact ca la carte și este bine să știi dinainte cum să reacționezi dacă ți se întâmplă ceva.
Mărgineanu: Înveți mult, dar e atât de frumos, încât nu mai e chiar munca aia pe care o depui ca să treci niște examene
Ca să te faci pilot... E foarte multă carte de învățat. Este foarte frumos în schimb. Orice înveți acolo este atât de nou și atât de frumos, încât nu mai este chiar munca aia pe care o depui ca să treci niște examene. Sunt mai multe etape. Pregătirea unui pilot de linie înseamnă un timp destul de îndelungat acordat studiului. În primul rând studiului teoretic. Mâna se face, e o acumulare de reflexe, exact ca și la condusul mașinii. Acumulezi, înveți, antrenamentul este și el foarte important, dar este mult mai importantă teoria pe care trebuie să o înveți cap-coadă.
Acum am peste 600 de ore de zbor. Cam 650. Este foarte mult în aviația mică. Trebuie să subliniez că nu există aviație mare fără aviație mică. Totul începe de la aviația mică. Orele de zbor la „linie” sunt ușor de făcut pentru că faci un maximum de 900 de ore pe an. Eu nu pot să fac 900 de ore pe an, că ar însemna să stau numai în avion. Un pilot de linie oricum stă numai în avion, muncește foarte mult. 900 de ore pe an, sunt multe. La companiile din țările arabe se zboară și câte 1.200 de ore pe an.
Urmăriți AICI interviul integral.