Românii cumpără multă mâncare și fac pregătiri intense de sărbători. E o euforie a consumului, care ține de mentalitate, dar care îi „lasă lați” după sărbători, spune scriitorul Andrei Pleșu, invitat la emisiunea „În fața ta”.
„Românii sunt pofticioși, sunt vanitoși, vor să arate că dacă dau o masă te îngroapă cu abundența ei și asta face ca sărbătorile, care în mod normal trebuie să fie un episod de liniște, de concentrare, de așezare interioară, să devină un mare prilej de neliniște. E o agitație extarordinară. Rămâi lat după sărbători, rămâi lat și digestiv, și cu somnul și cu energia”, spune Andrei Pleșu. Îmi aduc aminte de ce spunea Alexandru Paleologu: „Nu îi înțeleg pe oameni cu concediile. Eu dacă am concendiu folosesc prilejul să mă odihnesc. Ei nu: oamenii se agită, programează călătorii, fac bagaje, închiriază camera la hotel, vin zdrobiți după concediu”. Aceeași mentalitate o avem și când parcurgem sărbătorile ca pe un mare festival”, spune Andrei Pleșu.
„Într-un fel e înduioșător. E o formă de bucurie, dar e o bucurie care ține de fondul nostru nelatin. Care ne pune într-un fel de euforie a consumului. Dacă avem ce. Dar și când nu avem ce, găsim. Românii se descurcă”, adaugă el.
„Dacă se descurcă guvernanții, până la urmă găsesc procedee mai modeste și cei din popor. E bine că consumăm. E prost când consumul e luat de guvern drept un indice de bunăstare globală și constantă. Asta e fals. Și când e luat drept un indice de creștere a bogăției naționale. Economiștii o spun: creșterea consumului nu echivalează cu creșterea averii, dimpotrivă”, spune scriitorul.
Românii au obiceiul să-și „îngroape” oaspeții în mâncare. Se pregătesc mult, gătesc mult și pun pe masă multe bunătăți.
„Aici e și un coeficient de mică trufie. Se întâmpla asta înainte de 89, când nu prea se găsea mâncare. Dacă aveai un oaspete străin, lucrai o lună ca să faci o masă și la masa aia, care era rezultatul unor eforturi supraomenești ca să fie o masă consistentă, vorbeai cu invitatul străin despre sărăcie. Ăia nu mai înțelegeau nimic. Plecau cu informația că totul e la pământ, ceea ce era adevărat, numai că noi depășeam criza printr-o agitație, un dinamism de subterană”, spune Andrei Pleșu.