Abandonaţi de părinţi, lăsaţi în grija bunicii. Povestea tristă a trei copii
De 7 ani viaţa lor e un chin. Au fost abandonaţi de părinţi şi lăsaţi în grija unei bunici. Trei copii învaţă în fiecare zi ce e bunătatea, cum să te descurci în viaţă şi ce mult contează şcoala, de la bătrâna care acum e bolnavă şi nu prea se mai poate ridica din pat. Înghesuiţi într-o garsonieră fără căldură iarna, copiii şi-au împărţit grijile casei şi nu au renunţat la şcoală. Şi nici la speranţa că şi pe la ei va veni anul acesta Moş Crăciun.
Alex are 13 ani şi e sprijinul bunicii. În fiecare zi, când se întoarce de la şcoală, are grijă de surorile lui mai mici. Rebeca are 11 ani. Mezina, Maria, doar 9. Bunica le e şi mamă şi tată de când părinţii i-au abandonat.
Rodica Chiriac – bunica: „M-au minţit şi au zis că-i aduce numai pentru câteva zile până când îmi iau cameră cu chirie. Ea plecase de la băiatul meu, băiatul meu lăsase copiii nemâncaţi în casă şi mi i-a adus pentru două, trei zile”.
Zilele s-au transformat în săptămâni, apoi în luni şi în ani grei. Părinţii şi-au refăcut vieţile şi au uitat de copii. Bunica nu mai e în putere, iar viaţa e nu e deloc uşoară când trebuie să hrăneşti patru guri din 520 de lei. Pentru că alocaţia copiilor era încasată de mamă, bunica a cerut statului să blocheze veniturile copiilor. Noroc cu oamenii cu suflet mare, care îi ajută.
Rodica Chiriac – bunica: „Durerea mea este că nu am putere eu să le dau, să le satisfac cum ar trebui, cum le făceam şi la copiilor mei, nu am eu din ce, cu toate că mă descurc cum pot, cu toate că le lipsec multe şi lor.
Atâta timp cât iubesc copiii ăştia, nici nu mai simt lipsa, câteodată mai plâng, nu am seara ce să le dau să mănânce, că nu am ziua ce să le mai fac şi până vine fiica mea şi-mi aduce un cartof sau ce poate şi ea să rupă”
Alexandru Chiriac, nepot: „Mamaia stă în pat, ne zice ce să facem şi mai face şi ea. Eu spăl vasele. O zi în bucătărie Rebeca şi a doua zi eu în bucăătărie şi ea in cameră.”
Locuiesc toţi patru într-o garsonieră de câţiva metri pătraţi. Înăuntru sunt doar câteva grade în plus faţă de cele de afară. Pornesc aeroterma doar ca să nu îngheţe.
Rodica Chiriac – bunica: „Sunt prea multe datorii la bloc, nu avem căldură, nu avem apă caldă. La asta (aeroterma) îî dăm drumul la 5 dimineaţa. îl ţinem până pleacă fetele la şcoală, îl oprim, îi mai dăm drumu pe la 3 să se mai aburească casa şi îl oprim pe la 5 şi îi mai dăm drumu pe la 7-8 seara ca să încălzească până la 9.”
Obişnuiţi cu lipsurile, au uitat ce înseamnă sărbători.
Alexandru Chiriac, nepot: „Dragă moşule, pe mine mă chemă Alexandru şi îmi doresc un laptop vechi şi mâncare de Crăciun şi am mai scris dacă ne poate aduce un brad pentru că nu am mai avut de mult”.
Cei trei fraţi învaţă, pentru că bunica le-a spus că numai şcoala îi poate ajuta să răzbească în viaţă. Şi pentru că ştiu că fără ea ar fi ajuns mult mai rău, cu toţii vor să o ajute, atunci când vor putea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
