În momentul de faţă, este mai uşor să intri pe locurile subvenţionate ale unei facultăţi decât să câştigi o funcţie de conducere într-o firmă mică.
Potrivit site-ului de recrutare BestJobs.ro, pe un post de director general au ajuns să se bată 90 de candidaţi. Pe un post de manager de proiect concurenţa este ceva mai mică, dar tot mare, 33 de candidaţi pentru un loc.
De altfel, pe funcţiile de conducere concurenţa a ajuns să fie mai mare decât cea pentru postul de secretară. Mai exact, 74.000 de candidaţi se bat pentru 2900 de posturi de asistent manager şi secretară, ceea ce înseamnă o concurenţă de 25 de candidaţi pe un loc.
La prima vedere, aşa ar trebui să stea lucrurile. Posturile de directori sunt mai puţine şi mai râvnite decât cele de secretară şi tocmai de aceea concurenţa pe ele este foarte mare.
Totuşi, în România conceptul de management este în multe cazuri prost înţeles. Mulţi tineri nu înţeleg că absolivrea unei facultăţi de management nu îi face automat capabili să conducă o companie. Însă nimeni nu îi poate condamna că îşi depun CV-urile pentru toate posturile de directori care le ies în cale. O problemă mai mare este faptul că multe companii nu ştiu cum să ocupe un post vacant de conducere. Organizarea unui concurs pentru acel post nu ar trebui să fie niciodată prima opţiune luate în calcul.
Promovarea unui om din interior, care ştie cum funcţionează compania şi are încrederea celorlalţi angajaţi este o opţiune mult mai bună. Dacă nu există un om în interiorul firmei capabil să preia conducerea, compania ar trebui să încerce recrutarea unui director care şi-a confirmat competenţa într-o companie concurentă.
Dacă postul de conducere este scos la concurs, departamentul de resurse umane, presupuând că există aşa ceva în respectiva companie, are o misiune imposibilă. Într-un teanc de CV-uri trebuie să găsească omul perfect pentru cel mai important post. Nu numai pentru pozitiile de top concurenta este foarte mare. Peste 13.500 de candidati inscrisi pe BestJobs.ro isi cauta un job in invatamant, insa pentru ei sunt doar cinci angajatori disponibili, ceea ce creste competitia la aproape 3.000 de candidati pentru un loc.
Există însă şi cealaltă extrmă, posturi pentru care nu există suficienţi angajaţi. În Bucureşti, Ilfov şi Timiş, rata şomajului raportat de ANOFM, este de câteva luni, undeva la 2%. Un şomaj atât de mic este de fapt o iluzie a bunăstării. Un şomaj mic arată de fapt un deficit clar de forţă de muncă. Înseamnă că sunt posturi pentru care nu exastă suficientă forţă de muncă. Este o problemă care nu poate fi rezolvată perste noapte. Are o legătură în mare parte cu specializările pe care le aleg tinerii în momentul în care dau la facultate şi cu specializările care sunt cerute de piaţa muncii în momentul în care ies din facultate.