Aproape jumătate (48,7%) dintre şomerii din UE cu vârste cuprinse între 16 şi 64 de ani era expuşi în 2016 riscului sărăciei după transferurile sociale, ceea ce înseamnă că povara financiară era de cinci ori mai mare pentru şomeri decât pentru cei angajaţi (9,6%).
În ultimii zece ani, proporţia şomerilor expuşi riscului de sărăcie a continuat să crească, de la 41,5% în 2006 la 48,7% în 2016.
Persoanele expuse riscului sărăciei sunt cele care trăiesc într-o gospodărie cu un venit echivalent disponibil sub pragul riscului de sărăcie, care este stabilit la 60% din venitul echivalent disponibil mediu naţional (după transferurile sociale).
În 2016, cel mai ridicat procent de şomeri din UE expuşi riscului sărăciei se înregistra în Germania (70,8%) şi Lituania (60,5%).
De asemenea, peste jumătate dintre şomerii din Letonia (55,8%), Bulgaria (54,9%), Estonia (54,8%), Cehia (52,3%), România (51,4%) şi Suedia (50,3%) erau expuşi riscului sărăciei.
La polul opus, mai puţin de 40% dintre şomeri erau expuşi riscului sărăciei în Cipru şi Finlanda (ambele cu 37,3%), Franţa (38,4%) şi Danemarca (38,6%).
În 2016, cel mai semnificativ decalaj între procentul persoanelor şomere şi angajate expuse riscului sărăciei se înregistra în
Germania (70,8% pentru şomeri faţă de 9,5% pentru angajaţi, sau un decalaj de 61,3 puncte procentuale), Lituania (51,8 puncte procentuale), Cehia (48,5 puncte procentuale) şi Letonia (47,3 puncte procentuale).
La polul opus, diferenţa este semnificativ mai puţin pronunţată în Cipru (28,9 puncte procentuale), Franţa (30,5 puncte procentuale) şi Portugalia (30,8 puncte procentuale).