REPORTAJ. O lecție dură pentru sistemul de sănătate din România. Ce nu s-a văzut în timpul pandemiei de COVID-19
De la mijlocul lunii martie și până acum, România s-a schimbat, de teama noului coronavirus. Sistemul de sănătate nu avea de niciunele și a fost nevoie de eforturi supraomenești, pentru ca pacienții să primească îngrijirile necesare. Ce nu s-a văzut până acum din această pandemie? Aflați dintr-un reportaj „Pacient în România”.
Pandemia de coronavirus a adus în spitale două provocări: trecerea peste o frică nemaiîntâlnită și respectarea cu strictețe a regulilor, procedurilor și protocoalelor, un capitol la care sistemul nostru de sănătate este deficitar de mult timp.
Dar mai întâi a fost frica de o boală necunoscută, despre care nu se știa cum afectează corpul uman.
Radu Stoica - şef secţie ATI la Institutul Marius Nasta: Vreau să vă imaginați următorul lucru: ai 50 de ani, ești o asistentă cu mare experiență de terapie intensivă, ai frica pe o care o ai și o vezi și la televizor, la ceilați, știi că s-au mai îmbolnăvit, că a mai murit o asistentă, un doctor, și stai 6 ore în același echipament, 6 ore nu bei, nu mănânci și stai și ai grijă de bolnavi acolo, 6 ore. Ies șocați de acolo. De aia eu am o admirație, realmente, pentru oamenii noștri, au fost extraordinari.
Pe măsură ce spitalele au primit echipamente de protecție, teama cadrelor medicale s-a mai diminuat, dar a continuat lupta cu obișnuințele de dinainte de pandemie, care nu erau sănătoase deloc. De data aceasta chiar trebuiau respectate regulile, pentru că moartea pândea peste tot. Și asta a fost cel mai greu.
La Institutul Oncologic București sunt tratate cele mai grave cazuri de cancer din toată țara. Este spital non-COVID. Pentru acești pacienți, infectarea cu noul coronavirus poate fi fatală. Așa că regula de aur, cea care poate salva vieți, este să fie respectate regulile și circuitele.
Lidia Kajanto - managerul Institutului Oncologic: Circuitele n-au fost bine stabilte încă de la început pentru că există mentalitatea: eu am un cabinet aici și dacă îl am e cabinetul meu. Dar nu e cabinetul meu, pot să consulte și alți colegi. Ne-am lovit de această mentalitate. Eu de multe ori le-am spus: nu sunt cabinetele nici ale mele, sunt ale spitalului și trebuie să le utilizăm toți. Ar trebui să respectăm niște protocoale și proceduri pe care noi le-am ignorat, le avem pe hârtie și ar trebui ceea ce am scris să și facem și nu se întâmplă așa ceva. Din motiv de comoditate, din motiv de obișnuință, pentru că suntem pe principiul: așa știm noi, așa ne-am obișnuit, asta e replica pe care o aud de obicei.
Am mers și la Institutul Marius Nasta, un spital care tratează pacienți COVID-19. Nici aici, lucrurile nu stau mai bine. Şi aşa este în aproape toate spitalele.
Beatrice Mahler - managerul Institutului Marius Nasta: Peste ce a venit această provocare de management? A fost peste o structură de organizare a rețelei de pneumologie combinată cu rețeaua pneumoftiziologie, care este nefuncțională, învechită.
Ambele spitale au avut însă noroc cu câteva spații modernizate chiar înainte de epidemie și așa a fost posibilă refacerea circuitelor.
Lidia Kajanto - managerul Institutului Oncologic: A fost estul de greu, pentru că pacienții oncologici sunt pacienți pluridisciplinari. Am terminat-o în decembrie, înainte de COVID. Când a început perioada, când s-a redus activitatea, atunci am dat drumul aici. Aici a fost o magherniță. Izolatoarele sunt pentru pacienții care au febră și sunăm la 112, izolăm aici, sunt ca un salon, au grup sanitar propriu și sunt racordate, au apă, duș.
Elena Voinea - asistent şef: Ar trebui ca spitalele să aibă circuitele normale pentru acest secol.
Ce a scos la suprafață pandemia? Lipsurile din sistemul de sănătate sunt cele care s-au văzut primele. Lipsa de personal, de aparatură, dar și spitalele vechi, instituțiile care nu funcționează.
Radu Stoica - şef secţie ATI la Institutul Marius Nasta: În România nu există decât asistent generalist, noi nu avem asistent pe specialitate. Vă dați seama când le-am dus în terapie intensivă pe fetele de la blocul operator, foarte bine pregătite, inteligente, dar în momentul în care au văzut 5 injectomate, 2 aparate de ventilație, 3 pungi de urină, 7 catetere, au fost blocate, n-aveau când să învețe. O mare provocare și cred că dacă la ceva am suferit, am suferit la lipsa de personal calificat.
Cine a văzut efortul cadrelor medicale în fața unor situații fără precedent? În primul rând pacineții. Unii chiar au trimis scrisori de mulțumire.
Scrisoarea unei paciente: Am fost internată în Spitalul Marius Nasta începând cu 23 aprilie și până pe 9 mai, în secția de Oncologie. Vă scriu din două motive: cadrele medicale își făceau treaba cu mult profesionalism și a fost ceva ce nu mă așteptam să existe într-un spital românesc, empatie. Al doilea motiv este să mulțumesc tuturor celor care au avut grijă de mine. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am reținut numele tuturor. Au fost minunați!
Gina Ciolan - medic primar pneumolog / director general al Institutului Marius Nasta: Avem de-a face cu pacienți cu cancer, vă dați seama. Le oferim sprijinul nostru și din spatele măștilor, să se vadă așa cum suntem noi. De cele mai multe ori, pe capul sau pe spatele nostru se scrie numele, când mergi la pacient te prezinți și pacientul poate să caute să vadă cum arăți fără echipament, dar cred că prin voce se poate transmite ce simți.
Apreciere pentru munca medicilor am găsit și la Institutul Oncologic București.
Pacientă: Personalul e foarte amabil. Asistentele, domnii doctori rezidenți care vin, ne fac foile, ne explică de 10-20 de ori ce trebuie să facem, pentru că mai uităm.
Pacientă: Muncesc mult, mi se par foarte puțini pentru noi, suntem foarte mulți cu boala asta, masă de oameni, imensitate de oameni, ce să facă cu noi toți? Și suntem răi, boală ne înrăiește foarte tare, să știți. Săracii, câtă răbdare să aibă?
Experiența pandemiei este o lecție dură pentru sistemul de sănătate din România. Ce au învățat din mers cei care au vrut să învețe ceva?
Radu Stoica - şef secţie ATI la Institutul Marius Nasta: Să utilizăm mai bine resursele spitalului. Nu e normal ca un spital să lucreze de la 7 jumătate la 2 jumate. De exemplu, de multe ori noi amânăm operații. De ce sălile stau libere de la 2 jumate până la 8 jumate seara? Ca să nu spun și noaptea. Sunt subutilizate. Așa era programul de când ne știm, de multe ori faci în 6 ore muncă de 10 ore, stai numai 6 la serviciu, tragi, bolnavul suferă un pic, normal, le faci toate, cu push.
Ce au descoperit autoritățile? O realitate dureroasă, care are nevoie rapid de vindecare.
Nelu Tătaru - ministrul Sănătăţii: Cu indulgență, 15-20% sunt cu adevărat manageri și au gestionat această criză. Restul sunt oameni care au foarte puțină legătură cu ce înseamnă managementul unei unități sanitare.
Editor web: Monica Bonea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
