„Moartea rezolvă mai multe cazuri”. Un program menit să salveze viețile pacienților a devenit un mister
Un program menit să salveze vieţile pacienţilor care au nevoie de transplant de organe a devenit un mare mister. Registrul Naţional al Donatorilor, înfiinţat în urmă cu șase ani, s-a pierdut între numeroasele instituţii care au o implicare în funcţionarea lui: Ministerul Sănătăţii, care teoretic îl gestionează, Ministerul Justiţiei, cu acordul căruia a fost înfiinţat, şi Ministerul de Interne, prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care l-a făcut din punct de vedere tehnic.
Asupra transplantului din România planează suspiciuni din cauza lipsei de transparenţă, dar nu numai. Şi din cauza intereselor unor medici care nu au pus pe primul loc pacientul, ci banii. Spune acest lucru un specialist din domeniu. Este motivul pentru care în România numărul donatorilor de organe a scăzut dramatic, iar pacienţii de pe listele de aşteptare mor: oficial 555 în ultimii ani, în realitate sunt mult mai mulţi. Vedem în continuare cum statul cheltuieşte bani pentru o instituţie înfiinţată în urmă cu 14 ani, dar care a rămas goală de atribuţii. Urmează un nou episod din campania „Pacient în România”.
„Povestea mea începe în 2009, veneam de la şcoală, am leșinat, am venit la București și mi-a dat verdictul: insuficienţă renală. Mi-au spus: dializă și transplant. Aveam 14 ani”, povestește tânărul.
El a fost salvat de mama lui, care i-a donat un rinichi.
Ce este Registrul Național al Donatorilor
Peste 5.000 de români au nevoie de un transplant, iar dintre aceștia, cei mai mulți au nevoie de rinichi: peste 3.000. Paradoxul este că șansa lor la viață înseamnă decesul altcuiva, dar pentru ca medicii să le poată preleva organele, e nevoie de acordul familiei, care de multe ori nu vine. Așa a apărut în 2012 Registrul Național al Donatorilor. Aici sunt înscrise persoanele care își dau din timpul vieții acordul pentru donarea organelor, iar în momentul în care se află în moarte cerebrală, nu mai este nevoie de acordul familiei.
Transplantul în cifre:
- 2.799 de persoane aşteaptă rinichi
- 572 de persoane aşteaptă un ficat
- 33 de persoane aşteaptă o inimă
Carmen Pantiș, coordonator program transplant: „Orice cetăţean adult din România poate să meargă la orice notar şi să dea o declaraţie pe proprie răspundere, o declarație doar cu buletinul, că este de acord să devină donator în cazul în care ajunge în stadiul de moarte cerebrală. Aceste date se colectează într un registru unic al donatorilor de organe”.
Am mers și noi la un notariat să vedem cât de ușor este să te înscrii. „Nu știu, nu a venit nimeni să se înscrie până acum”, ni se spune.
Gheorghe Tache, președinte Asociația Transplantaților: „Faptul că nu este cunoscut noi l-am semnalat şi la conducerea notarilor publici şi au zis că o să transmită pe toată linia lor profesională pentru o informare adecvată chiar și prin afişarea în cabinetele notarilor o astfel de posibilitate de înscriere în Registrul Național al Donatorilor”.
Cine ce știe despre donatori?
„Nu știu, eu știu că sunt la poziția 32 scris în Registrul Național al Donatorilor, dar nu știu care e numărul lor atât timp cât nu s-a publicat”, spune Gheorghe Tache.
Potrivit ordinului de înființare, Registrul Național al Donatorilor este administrat de personal specializat din cadrul Ministerului Sănătății, dar nici aici nu se știe nimic despre el.
Am întrebat și conducerea Agenției Naționale de Transplant.
- Ştiti câte persoane sunt înscrise?
- Nu, nu am cunoștință, recunoaște Anca Baculea - director la Agenţia Naţională de Transplant.
Miruna Popescu este purtător de cuvânt Uniunea Notarilor. „Notarii publici nu au acces la acest registru. Notarii publici fac declarațiile prin care se ia acordul părților pentru prelevarea de organe și înregistrează declarația, dar nu există acces la acest registru”, explică ea. „Deci, întocmești declarația și o înscrii. Acesta este rolul pe care îl au notarii publici în această procedură, nimic mai mult”, punctează Miruna Popescu.
„Este o şansă de perspectivă pentru noi, pacienţii cu nevoi de transplant, dacă avem un astfel de registru şi mai ales dacă el este completat de persoane care îşi doresc să facă acest lucru. Este o şansă în plus, orice demers este un act benefic pentru cei care au nevoie de transplant”, spune Gheorghe Tache, președintele Asociației Transplantaților.
- Câte persoane sunt înscrise? În acest moment pare ascuns...
- Nu pare ascuns, este un demers care nu îşi atinge scopul pentru că nu este desfaşurat așa cum trebuie. Da , nu avem o statistică la nivelul nostru, dar din ce am auzit, da, au murit, din păcate, mulți colegi și-au pierdut viața, iar dacă lucrurile mergeau bine, ei puteau fi salvați în mod cert, spune Gheorghe Tache.
În România sunt în acest moment 41 de centre de prelevare, din care numai 14 au activitate, adică identifică donatori. O parte dintre ele nu funcţionează din cauza lipsei de aparatură şi de personal. Anul acesta au fost 59 de donatori, cei mai mulţi în luna noiembrie, 12. Sunt însă puţini, ar trebui un număr dublu.
Citiți și: O familie a donat piele, dar statul nu a primit-o
Ministrul sănătății anunță o reorganizare a programului național de transplant
Bogdan Moldovan, medic primar chirurgie generală: Legat de partea de donare există două aspecte. Există donatorii vii, donatorul familial, care în România sunt o resursă extrem de puțin exploatată. Pentru transplantul renal, în toate ţările din Europa, ponderea donatorilor vii în activitatea de transplant este de peste 50% , până la două treimi din ţări precum Suedia, Olanda. La noi în ţară, ponderea donatorilor vii în programul de transplant este undeva la 5%-6% şi atunci normal că se depinde cumva de donatorul decedat, în moarte cerebrală, care poate să fie sau poate să nu fie. Este un număr inconstant, care este dificil de influenţat.
Carmen Pantiş, medic coordonator transplant: Este în continuare foarte dificil de identificat potenţialii donatori şi mai ales de menţinut. Anul acesta am avut 10 refuzuri în clinica ATI , totuşi am reuşit că până la această dată să avem 11 donatori reali.
Sorina Pintea, ministrul sănătății: Există mai multe centre judeţene, unde au fost declarări de moarte cerebrală şi nu s-a făcut nicio prelevare, probabil că le este dificil să abordeze aparţinătorii, dar din informaţiile pe care le am, nici măcar nu-i abordează. E foarte ușor să primești bani pentru moarte cerebrală, ca şi coordonator, adevărat nu foarte mulţi, și totuși să nu se întâmple nimic. Vom reorganiza puţin programul național de transplant, să-i răsplătim pe cei care fac sau să-i pedepsim pe cei care nu fac.
Program de transplant coordonat de...Ambulanță
Şi nu sunt singurele probleme. Instituţia care ar trebui să coordononeze programul național de transplant, potrivit legii, este Agenția Naţională de Transplant. În momentul de faţă coordonarea este făcută însă de personalul Ambulanţei București.
„În perioada 2004-2016 SABIF a fost nominalizat ca instituție care coordonează, la nivel național, PROGRAMUL NAŢIONAL DE TRANSPLANT DE ORGANE, ŢESUTURI ŞI CELULE DE ORIGINE UMANĂ PROGRAMUL NAŢIONAL DE TRANSPLANT, în baza Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate. Dr. Zota Victor, salariat al SABIF, a fost coordonator național al Programului de Transplant în perioada 2009-2018. Dna dr Turcu Rosana a fost coordonator regional Regiunea București, în perioada 2009-2018 . Dr. Zota Victor și dna dr. Turcu Rosana sunt singurii medici din România care dețin CERTIFICARE EUROPEANĂ de COORDONATORI DE TRANSPLANT”, ne-a transmis Serviciul de Ambulanţă Bucureşti.
Agenția nu a avut acces până în luna septembrie a acestui an nici la Registrul Național de Transplant, care era administrat de o firma privată. Acum este în construcție şi va cuprinde Registrul donatorilor vii, Registrul Donatorilor în moarte cerebrală, care în prezent nu există, listele naţionale ale pacienţilor care aşteaptă un transplant şi listele cu pacienţii transplantaţi.
Actuala conducere a făcut o cerere către Ministerul Sănătății pentru a prelua coordonarea programului național de transplant și o plângere penală în privința modului în care a fost administrat Registrul Național. Practic, instituția-cheie din domeniul transplantului nu îşi poate duce la îndeplinire toate atribuţiile, pentru că nu are în subordine niciun program.
Radu Deac, fost director ANT: „Agenţia de Transplant este o organizație în subordinea Ministerului Sănătăţii, o agenție care manageriază atât cât este posibil, în limita fondurilor, un număr redus de persoane şi la un salariu inacceptabil de mic. Dacă un şofer pe care îl foloseşti ziua şi noaptea în urgențe...Fac o paranteză, deşi nu ar trebui . Maşina Agenţiei stă în parcare de mai mult de 6 luni, pentru că şoferul care era remunerat cu 800 de lei pe lună nu a mai putut să-şi întreţină familia şi şi-a dat demisia. Suntem trecuţi cu vederea de orice reglementare privind salarizarea. Nu avem paturi, nu suntem medici. Eu nu sunt medic aici, deşi sunt chirurg de transplant de o viaţă. Sunt un funcţionar care semnează nişte facturi.”
Medic: E nevoie de o resetare - de la medicul milionar la medicul umil care se centrează pe pacient
Agenția Națională de Transplant
3 angajați cu normă întreagă
5 angajaţi cu jumătate de normă
Organigrama prevede 50 de posturi
Declarația fostului director, Radu Deac, de la începutul acestui an, este valabilă și astăzi. Bugetul Agenției este de aproape 700 de mii de lei, dintre 400 de mii sunt folosiți pentru salarii.
Bogdan Moldovan, medic primar chirurgie generală: Din păcate, transplantul în România a fost axat pe figura centrală a profesorului, și nu pe figura pacientului. Pacientul era un personaj secundar, care aproape nu mai conta. Totul era ca domnul profesor să nu se supere sau figura centrală, ea era cea care dirija. Așa cum am mai informat și într-un alt interviu, pe listele de așteptare moartea rezolva mai multe cazuri decât transplantul. Spuneam într-o prezentare, transplantul din România are nevoie de o resetare, o schimbare a paradigmei - de la medicul milionar la medicul umil care se centrează pe pacient, și nu pe propria lui imagine.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
