Pandemia nu ia pauză de sărbători, iar medicii îi roagă pe români să se gândească la ei, la rude, la prieteni, dar și la doctori și asistente iar în perioada sărbătorilor să nu meargă la petreceri. Spitalele sunt pline, iar un nou val de infectări ar bloca totul. Cadrele medicale nu vor sărbători de Crăciun și de Revelion, ci vor fi alături de pacienți. Speră însă ca numărul bolnavilor să nu crească și să-i poată trata cum trebuie pe cei aflați deja în spitale. La Pacient în România, vedem azi cum arată spitalele COVID în prag de sărbători.
Isadora Zăhărescu, medic la ATI: „Medicii ATI nu vor avea sărbători, asta e clar. Spiritul Crăciunului va fi pentru fiecare în suflet, dar noi nu vom avea sărbători cum eram obișnuiți.”
Cadrele medicale vor petrece sărbătorile alături de pacienți. În spitale, personalul e puțin, așa că de concedii nu prea e loc. Ca să simtă totuși că vin sărbătorile, medicii au mai pus în câte un salon o decorațiune de Crăciun sau un mesaj pe perete: „Sărbători fericite, totul va fi bine!” Mai e puțin până începe vaccinarea, în care își pun speranțe mari. Până atunci, se încurajează unii pe alții că să reziste. Îi ajută și pacienții pe care i-au scos sănătoși din spital și care le-au lăsat mulțumirile pe o coală de hârtie:
- Am fost internată în acest spital WITTING, unde am beneficiat de tratament, medicii au dat dovadă de profesionalism, ne-au tratat cu grijă și atenție, chiar dacă erau epuizați. Aceșți angajați sunt niște eroi ai zilelor noastre și trebuie respectați pentru că ei sunt linia 1.
- Avem o împlinire sufletească când vedem că le este dumnealor bine.
La Spitalul Witting din Capitală, terapia intensivă este plină, la fel și celelalte saloane. Sunt pacienți care se simt mai bine și speră să plece acasă până la Crăciun. În această situație e și familia Croitoru, care este în spital de aproape o săptămână.
Viorica Croitoru, pacientă: „Suntem spre bine, e ok, și sufletește și sănătoși față de ce am venit, suntem foarte bine. Soțul, având și diabet, ne-am speriat și n-am putut să stăm mai mulți, am zis să o luăm din pripă, am trecut hopul cel mai mare.”
Gheorghe Croitoru, pacient: „Le doresc multă, multă sănătate și să aibă în vedere grija față de pacienți și pacientul îi va fi recunoscător atât cât poate el. Am emoții pentru că nu mă așteptam să meargă atât de bine lucrurile.”
Asistentă de la Spitalul Witting: „Luptăm să fim alături de bolnavi și depinde doar de starea lor de sănătate. Medicii vor decide dacă vor fi de sărbători acasă, alături de familie.”
Coronascepticismul, „tratat” după o internare în spital: „Am venit cu un picior în groapă”
Pentru acest pacient, vestea cea mare a venit de la medici. E bine și va fi acasă de sărbători. Are bagajele făcute și spune că pleacă convins că virusul există. Până să se infecteze, făcea parte din categoria scepticilor.
Pacient: „Am pregățit bagajul, într-o oră am decolat. Am venit cu un picior în groapă și unul pe pământ, din cauza mea că am continuat foarte mult la muncă, nu am luat în seama virusul. (Reporter: Adică ați avut simptome și ați mers în continuare la muncă?) Da, pentru că mă simțeam bazat. Le urez să le dea Dumnezeu putere să ducă, pentru că asta... pentru cadrele medicale e un război civil, să stea echipate așa.”
Sfatul vital al unui pacient internat 21 de zile în ATI
Mihail Brașoveanu este un alt pacient care a învins boala. Lupta lui a fost însă mult mai grea. A stat în spital 28 de zile, din care 21 la terapie intensivă.
Mihai Brașoveanu, pacient la Spitalul Witting: „Eu am avut febră. Am avut o săptămână febra și am stat acasă. În niciun caz nu m-am gândit că am COVID. Și când a început și soția să-i fie și ei rău am mers și ne-am controlat, și eu, și băiatul și soția.”
Testele au arătat că toată familia luase virusul. Și tocmai el, care nu credea că poate fi bolnav, a fost în starea cea mai gravă.
Pacient: „Este foarte greu, vă imaginați, sunt trei săptămâni, să nu-ți schimbi nici hainele de pe tine, să nu te speli, să stai și să și respiri greu. E greu, dar trebuia să vezi luminița de la capătul tunelului, pentru că altfel nu poți. Dacă nu privești lucrurile astea pozitiv, e mai greu.”
După trei săptămâni de tratament la terapie intensivă, a plecat acasă. A dus o luptă grea, nici medicilor nu le venea să creadă că a ieșit pe picioarele lui de la ATI. Spune că, dincolo de tratament, psihicul l-a ajutat mult.
Mihai Brașoveanu: „Când am ieșit de acolo, asistentele și tot au zis: Ați ieșit, bravo. Probabil pe mine m-a ajutat că sunt un pozitiv, cu glume, glumeam cu fetele de acolo și probabil că asta m-a ținut. Se auzea și în celelaltte saloane pacienți care își plângeau durerile, cum se vaitau.
Pacient în spital COVID: Șase nopți n-am dormit. Tavanul era masa proiectării viitorului
Mihail Brașoveanu este arhitect și spune că meseria l-a ajutat să evadeze din spațiul care-l apăsa și să-i mai domoleacă frica dată de amenințarea bolii.
Pacient: „Nu permiteam să am așa ceva (gânduri negre, n.red.) Era tavanul, eu fiind arhitect, făceam proiecte pe tavan, nu știu dacă am timp să le fac o viață câte am făcut acolo, dar m-am gândit numai pozitiv, nu mi-am permis să trec hotarul. Eu mai mult m-am gândit nu la ce se întâmpla atunci, ci la ce am de făcut după asta. V-am spus, pentru mine tavanul era o masă de proiectare pe care îmi proiectăm viitorul permanent, mai ales că noaptea, 6 nopți n-am dormit deloc, nici cu pastile.”
Acum este acasă și face recuperare pentru că i-au fost afectați plămânii.
Mihail Brașoveanu: „Eu știu că trebuie să fac și eu un efort pentru a ieși din această stare, dacă am stat trei săptămâni în pat a fost greu să merg iar, am încercat să mă ridic și nu am putut. Nu te poți ține pe picioare după ce stai trei săptămâni.”
Astfel de cazuri îi fac și pe medici să lupte în continuare.
Brancardier: E spitalul plin, dacă mai vin încă o tură unde să-i mai punem?
Isadora Zăhărescu, medic la ATI: „Am avut timp de două luni 33 de pacienți. 15 i-am pierdut, 18 am reușit să-i salvăm. Mortalitatea e la 45 la sută. Din păcate, nu am reușit să salvăm niciun pacient intubat și ventilat mecanic. Unora nici nu le vine să creadă că reușesc să plece și urmează un lung drum de recuperare pulmonară, îi așteaptă un drum lung, dificil.”
Amenințarea virusului e peste tot și ne dă fiori, dar stă în puterea noastră să ne expunem cât mai puțin. Să ne luăm toate măsurile de protecție și, chiar dacă e greu, să renunțăm pe tradiționalele petreceri de sărbători. Cu cât interacționăm mai puțin, cu atât suntem mai feriți. E un mesaj care vine, aproape ca o rugă, de la medicii speriați că spitalele se vor umple după sărbători.
Brancardier: „Să se gândească și la noi când beau un pahar de șampanie, să se gândească și la noi cei din linia întâi și să petreacă cu grijă, ca să nu se mai strângă multe persoane, pentru că virusul ăsta e periculos, mai bine să stea acasă. E spitalul plin, dacă mai vin încă o tură unde să-i mai punem? Trebuie să fie atenți la ce fac de sărbători. Noi suntem aici, nu vrem să-i așteptăm, să ne aștepte ei acasă.”
Irina Preda, asistentă: „A fost un an foarte greu. Probabil sărbătorile le vom petrece mai mult aici, încercăm să ne adaptăm, să fim puternici, să mergem mai departe, să dăm dovadă de umanitate și să ajutăm oamenii din jur.”
Editor : G.C.